Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Criterii în alegerea unei tehnologii de virtualizare a serverelor

27 Februarie 2010




- Cât de uşor poate fi instalată şi gestionată soluţia?
- Care sunt obstacolele frecvente?
- Care este durata de instalare? (Eventual, o evaluare pe cerinţele definite şi în infrastructura hardware existentă.)
- Ce sistem de operare suportă produsul?
- Ce sistem de stocare necesită produsul?
- Ce hypervisor?
- Există o infrastructură de management?
- Ce instrumente de control sunt incluse în oferta standard? Care sunt opţionale şi care este preţul lor?
- Cât de uşor poate fi extinsă soluţia?


Şi în acest caz lista poate fi extinsă, însă există şi alte aspecte asupra cărora companiile pot solicita răspunsuri vendorului. Cum ar fi cel al referinţelor în cazuri similare, element a cărui importanţă nu poate fi neglijată. Sau, dacă vendorul asigură training-ul necesar şi care sunt costul şi durata acestuia.


Recursul la consultanţă

Bateriile de întrebări de mai sus schiţează un mod în care poate fi pregătit un proiect de virtualizare a serverelor. Evident, nu sunt nici pe departe exhaustive, numeroase alte elemente putând fi adăugate. Cum ar fi un capitol dedicat achiziţiei de noi servere, mai performante, a costurilor de achiziţie ale acestora, la care se adaugă costurile generate de compatibilitatea cu infrastructura legacy, de reţea şi de infrastructura de stocare. Sau problema ridicată de cerinţele de Disaster Recovery şi Business Continuity. Sau cea a securităţii în mediul virtual.


Problematica este amplă, iar efortul in-house depus de compania care a luat decizia de a-şi virtualiza o parte din parcul de servere nu este deloc unul neglijabil. De aceea, specialiştii recomandă apelarea la un consultant cu experienţă în domeniu. Un argument solid în acest sens îl reprezintă faptul că un proiect construit pe baza unei expertize de specialitate are un cost mai mic decât încercarea de a repara din mers erorile iniţiale, mai ales atunci când se doreşte extinderea proiectului de virtualizare. Dacă nu se optează pentru această variantă, potenţialul client poate partaja efortul cu un vendor ales „aprioric“, pe baza recomandărilor, referinţelor etc. O alegere care impune o serie de limitări mai mult sau mai puţin implicite, dar care se poate dovedi salutară în cazul unui IMM.


Recomandări generale

Specialiştii recomandă ca imperative, atunci când se alege o tehnologie de virtualizare a serverelor, să:


- nu se aleagă cea mai nouă sau cea mai ieftină soluţie. Argumentul „nou şi ieftin“ nu este unul fezabil pe termen lung. Riscurile inerente noutăţilor tehnologice şi limitările impuse de preţul redus alcătuiesc o combinaţie cu efecte negative în timp;
- se aleagă o soluţie cu un background solid pe piaţa locală. Numărul de referinţe al unui vendor (şi al soluţiei pe care acesta o oferă) reprezintă o dovadă incontestabilă că tehnologia a fost testată în varii configuraţii;
- se aleagă o soluţie care să acopere cât mai bine posibil cerinţele primare, dar care să fie şi destul de flexibilă pentru a răspunde optim dezvoltărilor ulterioare. Referinţele vendorilor în configuraţii similare celei din compania client sunt cele mai bune asigurări;
- testeze orice soluţie înainte de a face pasul final spre achiziţie. Numeroşi producători software sau vendori oferă spre testare soluţiile proprii, o ofertă care nu trebuie ignorată, chiar dacă necesită costuri şi eforturi suplimentare. Este cea mai sigură metodă de a verifica avantajele şi limitările tehnologiei respective, de a-i înţelege capabilităţile şi de a familiariza departamentul IT cu noile provocări cărora trebuie să le facă faţă.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite