Revista >> Februarie 2010 [Nr. 122] >> Enterprise Applications

Introducere în bazele de date

Luiza Sandu

27 Februarie 2010

O bază de date, uneori numită şi „bancă de date”, reprezintă o modalitate de stocare a unor informaţii şi date pe un suport extern (un dispozitiv de stocare), cu posibilitatea regăsirii rapide a acestora. De obicei, o bază de date este memorată într-unul sau mai multe fişiere. Bazele de date sunt manipulate cu ajutorul sistemelor de gestiune a bazelor de date. La nivel mondial, cei mai importanţi furnizori de sisteme de gestiune a bazelor de date sunt Oracle, IBM, Microsoft, Sybase.

Cel mai răspândit tip de baze de date este cel relaţional, în care datele sunt memorate în tabele. Pe lângă tabele, o bază de date relaţională mai poate conţine: indecşi, proceduri stocate, declanşatori, utilizatori şi grupuri de utilizatori, tipuri de date, mecanisme de securitate şi de gestiune a tranzacţiilor etc. Alte tipuri de baze de date sunt modelul ierarhic, modelul orientat pe obiecte şi, mai nou, modelul XML.

Sistemele de gestiune a bazelor de date (SGBD) reprezintă totalitatea programelor utilizate pentru crearea, interogarea şi întreţinerea unei baze de date. Include două categorii de module: module care sunt comune cu cele ale calculatoarelor şi module cu funcţii specifice bazei de date. Apariţia şi răspândirea reţelelor de calculatoare au dus la dezvoltarea SGBD-urilor în direcţia multiuser: mai mulţi utilizatori folosesc simultan aceeaşi bază de date.

Baza de date poate fi privită ca o colecţie de fişiere interconectate care conţin nucleul de date necesare unui sistem informatic. Datele constituie orice mesaj primit de un receptor, sub o anumită formă. Informaţiile reprezintă cantitatea de noutate adusă de un mesaj din exterior (realitate). Un fişier este un ansamblu de înregistrări fizice, omogene din punct de vedere al conţinutului şi al prelucrării. O înregistrare fizică este o unitate de transfer între memoria internă şi cea externă a calculatorului. O înregistrare logică este unitatea de prelucrare din punct de vedere al programului utilizator.

O înregistrare se compune din câmpuri (atribute) care descriu anumite aspecte ale realităţii.

Datele dintr-o bază de date pot fi structurate pe 3 niveluri, în funcţie de categoria de personal implicată:

• nivelul conceptual (global) – exprimă viziunea administratorului bazei de date asupra datelor. Acestui nivel îi corespunde structura conceptuală (schema) a bazei de date, prin care se realizează o descriere a tuturor datelor, într-un mod independent de aplicaţii, ce face posibilă administrarea datelor.
• nivelul logic – exprimă viziunea programatorului de aplicaţie asupra datelor. La acest nivel se realizează o descriere a datelor corespunzătoare unui anumit program de aplicaţie.
• nivelul fizic – care exprimă viziunea inginerului de sistem asupra datelor. Corespunde schemei interne a bazei de date prin care se realizează o descriere a datelor pe suport fizic de memorie.

Tipuri de baze de date

Se cunosc mai multe tipuri de baze de date după modul de organizare, modul de dispunere pe suport magnetic a informaţiei şi a elementelor componente:

• modele primitive – datele sunt organizate la nivel logic în fişiere, structura de bază este înregistrarea, mai multe înregistrări fiind grupate în structuri de tip fişier;

• baze de date ierarhice – legăturile dintre date sunt ordonate unic, accesul se face numai prin vârful ierarhiei, un subordonat nu poate avea decât un singur superior direct şi nu se poate ajunge la el decât pe o singură cale;

• baze de date în reţea – datele sunt reprezentate ca într-o mulţime de ierarhii, în care un membru al ei poate avea oricâţi superiori, iar la un subordonat se poate ajunge pe mai multe căi;