Revista >> Februarie 2010 [Nr. 122] >> Lumea Geospatiala

Soluţii geospaţiale utilizate în planificarea urbană

Luiza Sandu

27 Februarie 2010

La nivelul circumscripţiei de recensământ, informaţia este mult mai specifică. Fiecare sector din Bucureşti este împărţit în asemenea unităţi, la nivelul cărora regăsim informaţie socio-demografică, precum numărul de clădiri, vechimea clădirilor, anul de construcţie şi repartizarea clădirilor, categorii de vârstă şi sex, studii, statut socio-profesional, structură gospodării etc.

Traficul – principala sursă de poluare din Bucureşti

„Un alt tip de hărţi sunt cele care pun în evidenţă concentraţia diferitelor categorii de poluanţi. Din analizele urbanistice pe care le-am făcut, am pus în evidenţă nişte trasee şi nişte noduri, unde aceste concentrări de poluare se manifestă în mod constant. S-a constatat că poluarea majoritară în Bucureşti este provenită din trafic. Sistemul are ca element deosebit de prezentare a informaţiilor şi orientarea curenţilor de aer, vânturile care mişcă anumite categorii de poluanţi. Este foarte important, pentru că, în Bucureşti, mai ales în cartiere precum Militari şi Pantelimon, unde există în mod excesiv un culoar creat de clădiri foarte înalte, nu există fenomenul de aerisire naturală, iar acel poluant, mai ales cel provenit din trafic, staţionează şi se acumulează la nivelul unei înălţimi normale”, precizează Mariana Nica.

CPUMB a identificat astfel zonele unde riscul de acumulare a poluării rezultate din trafic este mai crescut:

a) zone cu poluare intensă, identificate pe axa Piaţa Victoriei-Universităţii-Unirii-Tineretului;
b) zone cu poluare medie, identificate în perimetrele Piaţa Iancului-Obor şi Răzoare-Trafic Greu.

Zone expuse la poluare

Coroborând aceste informaţii cu datele despre repartiţia populaţiei în teritoriu, la nivel de circumscripţii de recensământ, conform hărţilor de densitate a populaţiei municipiului Bucureşti, s-au obţinut informaţii referitoare la populaţia aflată în aceste zone şi care prezintă un risc mai mare de expunere la poluare.

Ipoteza de lucru a CPUMB a luat în calcul faptul că, din totalul populaţiei rezidente în aceste zone, există două categorii de populaţie care, datorită unui comportament specific generat de categoria de vârstă căreia îi aparţin, îşi petrec marea majoritate a timpului în aceste zone, expunerea la poluarea specifică acestor zone fiind aproape totală. Astfel, cele două categorii de populaţie luate în calcul au fost selectate după criteriul vârstei: copii cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani, considerând că până la această vârstă copiii îşi petrec majoritatea timpului în zona în care locuiesc; vârstnicii de peste 70 de ani, considerând că după această vârstă, mobilitatea acestora se diminuează drastic, deci şi în acest caz se poate presupune că majoritatea petrec cea mai mare parte din timp în zona de reşedinţă.

Făcând o sinteză a datelor obţinute din tabelele statistice referitoare la numărul populaţiei bucureştene, pe categorii de vârstă, raportat la circumscripţiile de
recensământ, s-a obţinut următoarea situaţie:

- Din totalul populaţiei de copii din Bucureşti, cu vârste cuprinse între 0-14 ani, (adică 242.586 copii), 12,73% (adică 30.874 de copii) se află în zonele evidenţiate din prognoza de poluare furnizată de sistem. Dintre aceştia, 6,8% (adică 16.459 copii) se regăsesc în zonele cu poluare intensă, iar 5,94% (adică 14.425 copii) se regăsesc în zonele cu poluare medie.

- Din totalul populaţiei vârstnice de peste 70 de ani, din Bucureşti, (adică 179.292 de vârstnici), 10,72% (adică 19.236 vârstnici) se află în zonele evidenţiate din prognoza de poluare furnizată de sistem. Dintre aceştia, 5,71% (adică 10.238 vârstnici) se regăsesc în zone cu poluare intensă, iar 5,01% (adică 8.998 de vârstnici) se regăsesc în zonele cu poluare medie.