UVT, catalizator al mișcării academice timișorene, își urmează calea spre cunoașterea aprofundată și trecerea către tehnologiile viitorului și ale noilor generațiiUniversitatea de Vest din Timișoara este astăzi cea mai dinamică instituție de învățământ superior din România, o universitate care se...
Outsourcing-ul sub auspiciile crizei
Este actuala criză o oportunitate pentru serviciile de outsourcing?
Se vorbeşte despre criza şi efectele sale în diferite sectoare economice. Pentru domeniul serviciilor IT în regim externalizat (outsourcing) criza este un ajutor nesperat. Presiunea exercitată, şi care încă nu se simte în mod real, va determina saltul câtorva etape, aducând piaţa acestor servicii la nivel internaţional sau poate chiar mai mult. De ce mai mult? Deoarece în România, pornind aproape de la zero, putem ajunge la acel nivel la care tarile vestice pot ajunge după mai mult timp datorită inerţiei investiţiilor trecute. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu sistemele informatice. Băncile româneşti sunt mai informatizate decât cele vestice din punct de vedere al tehnologiilor prezente. Că nu întotdeauna au fost folosite la valenţă maximă şi uneori s-a investit pentru tehnologie în locul beneficiilor de business, este o altă problemă. Dar şi această chestiune vine tot în beneficiul serviciilor profesionale de outsourcing. Cu cât investiţiile au fost mai mari cu atât costurile de operare sunt mai mari. În perioada de criză, când reducerea costurilor este la ordinea zilei, soluţiile de eficientizare, de scădere a costurilor operaţionale sunt de multe ori salvatoare.
Avem de a face cu o sincronizare temporală, care este de asemenea favorabilă. Dacă criza ar fi venit cu 5 ani în urmă, piaţa serviciilor de outsourcing era la vremea aceea destul de slabă. În afara companiilor de dezvoltare software, pe care nu le includem în categoria ofertanţilor de servicii de outsourcing, puţine erau firmele capabile de servicii profesionale. Şi acelea generau costuri pentru client mai mari decât serviciile internalizate, neavând masa critică de clienţi necesară pentru a fi eficiente. De asemenea, în urmă cu 5 ani noile investiţii majore în domeniul IT de abia se realizau. Era prea devreme a se trece la externalizare. Iar despre a externaliza direct nu se punea problema, datorită mentalităţilor şi a dorinţei de a avea investiţiile proprii. Aceste investiţii, dacă ne referim la domeniul bancar, erau favorizate de marginile mari ale afacerilor bancare, de profiturile băncilor, care permiteau investiţii pe măsură. De asemenea, investiţiile erau necesare pt a putea asigura avantaje competitive prin inovaţia de business, uneori generată tehnologic. Marginile s-au redus în ultimii ani. În plus, criza a luat şi lichidităţile necesare pentru a investi. În acelaşi timp, firme specializate, cu experienţă internaţională bogată, au apărut pe piaţa românească. Acestea utilizează soluţii moderne, au know-how-ul necesar susţinerii clienţilor. În România, acum 5-10 ani era o problemă majoră de know-how. Specialiştii români aveau bunavoinţă, vroiau să facă mult, dar în final eficienţa lor era scăzută. În principal, datorită lipsei de transfer sistematizat de know-how şi a lipsei de management eficient.
O piaţă matură înseamnă furnizori dar şi clienţi pregătiţi
Nu poţi să ai o piaţă de outsourcing matură dacă nu ai şi clienţii care să fi atins nivelul de maturitate necesar externalizării. Iar acest nivel poate veni din două direcţii. Investiţiile din ultimii ani au determinat stabilirea unei guvernanţe corporatiste şi de IT în care conceptele de Service Level Agreement, Business Case, Total Cost of Ownership sunt înrădăcinate. A doua direcţie vine din partea managementului cu practici de conducere vestice, care cunoscând beneficiile şi flexibilitatea serviciilor în regim externalizat, le aplică direct, de la început, prin includerea lor în strategiile corporatiste. Dacă din plecare strategia unei companii prevede focalizarea pe afacerea de bază, restul urmând a se lua în regim externalizat, de la HR la IT, atunci planurile sunt cu totul altele decât dacă este necesară dezvoltarea unei infrastructuri şi a unor departamente interne. Mai ales că acestea au tendinţa de a se autosusţine, de a-şi demonstra utilitatea de multe ori în defavoarea eficienţei economice.
Pentru prima dată criza mută atenţia managementului în domeniul IT de la a avea, la a utiliza. Acest lucru se simţea şi înainte, în principal datorită ratei de eşec a proiectelor IT. Implementarea soluţiilor complexe, pe durata unor luni sau ani de zile, de multe ori îşi arată roadele mult mai târziu decât era nevoie sau deloc. Dacă se face un follow-up la business case-urile de implementare a unor soluţii IT, se va observa că perioda de viaţă estimată a soluţiei a fost mult mai scurtă sau costul a fost mult mai mare. Subutilizarea unei soluţii informatice prin scurtarea perioadei de viaţă a acesteia se datorează în general cerinţelor iniţiale incomplete sau greşite, erorilor de planificare, a necesităţilor de integrare cu alte proiecte nesincronizate corespunzător sau a timpului lung de implementare, care duce la pierderea momentului de oportunitate. Costul mult prea mare, care afectează eficienţa proiectului, este generat tot de managmentul de proiect, greşit, sau de specificaţiile eronate. A utiliza este mult mai simplu. Companiile de servicii IT externe ţintesc aceste situaţii. În loc să vândă soluţii complexe, cu implementări dureroase pe spatele clienţilor, vin cu propuneri de a utiliza sisteme şi concepte deja încercate şi dovedite în practică.
Flexibilitatea şi rapiditatea în adaptare este un alt element important adus de firmele de outsourcing. Când criza înconjoară companiile, planurile de afaceri se fac pe termene scurte, bugetele se regândesc continuu. Este mult mai simplu a lua servicii externalizate pe care să le plăteşti cât le utilizezi. Dacă îţi schimbi strategia, nu trebuie să concediezi oameni, sau să nu ştii cum să scapi de deprecierea investiţiilor făcute şi care nu-şi mai arată eficienţa. Este mult mai simplu a schimba structura de servicii externe, a le adapta. Parteneriatul cu firma de outsourcing este esenţială, deoarece nu mai este o relaţie simplă de vânzare-cumpărare. Firma de outsourcing trebuie să fie un partner real, care vine cu propriile soluţii în beneficiul clienţilor şi al său, pentru a mai exista relaţia cu clientul. Dacă o firmă vinde o soluţie IT, după aceea importanţa clientului cumpărător scade, vânzătorul se orientează către un alt posibil viitor cumpărător. O firmă de outsourcing este interesată constant şi direct de satisfacţia şi succesul clientului, deoarece dacă acesta are probleme, atunci şi firma furnizoare de servicii este afectată direct şi imediat.
Crizele economice vin şi pleacă; dar outsourcingul?
Dacă criza este un catalizator al deciziilor, strategiile de outsourcing trebuie să fie dincolo de crize. La nivel general şi specific, strategiile companiilor trebuie să trateze subiectul outsourcing, fie că îl aprobă, fie că nu, dar trebuie menţionat. Fiecare din cele două decizii va determina o politică diferită de investiţii, de management al personalului, de relaţie cu furnizorii. Externalizările nu se fac cât ai clipi şi nu numai când ai probleme, ci ca urmare a unei strategii coerente. Altfel, există riscul abordărilor oportunistice, care pot avea efecte negative greu de stabilit. Externalizarea poate însemna reduceri de costuri, creşteri de performanţă, obţinerea unei valori adăugate rapide, flexibilitate şi mobilitate dar, în acelaşi timp, necesită şi un management în sine diferit de cel al unei activităţi internalizate. Din acest motiv sunt mai multe modele de outsourcing pe care le vom trata în numerele viitoare.
Dr. Călin Rangu
Preşedinte/CEO IIRUC Service
Fondator CIO Council România
Parerea ta conteaza: 
Clienţii de IT, oameni complicaţi?
