Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Infrastructurile de plată sub semnul SEPA / Evoluţii posibile

10 Martie 2010



Până de curând, sistemele de plăţi de retail purtau ceea ce numim, „specificul national”. Împreună cu clienţii lor (comunităţile bancare naţionale), operatorii sistemelor de plăţi căutau cele mai eficiente soluţii care să respecte reglementările, practicile şi obişnuinţele locale, dar şi particularităţile sistemelor interne ale băncilor. De la formatul, structura şi conţinutul mesajului de plată şi până la regulile de validare şi orarul de procesare zilnic, toate caracteristicile sistemului rezultat aveau o doză importantă de „specific naţional”. Odată cu SEPA (nu avem încotro, trebuie să aducem iar în discuţie SEPA), lucrurile se schimbă: există o monedă unică (euro) iar instrumentele de plată devin un fel de marfă sau ambalaj standard; dacă băncile europene le adoptă (şi nu vor avea de ales) atunci sistemele de plăţi (infrastructurile) îşi pierd protecţia asigurată până acum de „specificul naţional”.


Operatorii sistemelor de plăţi îşi pun acum două întrebări. Prima: Sunt „SEPA compliant”? Iar a doua: „Cât de eficient sunt / voi fi în raport cu alte sisteme din Europa?”


Acest material încearcă să facă o scurtă analiză a probelemelor SEPA pentru infrastructurile de plăţi şi să schiţeze un design posibil (dar nu cert) al viitoarei reţele europene de plăţi.


EPC despre infrastructurile de plăţi în SEPA

Având în vedere dimensiunile noii pieţe a plăţilor create (practic EU31) se estimează (de către arhitecţii proiectului) că prin SEPA va fi stimulată competiţia între infrastructurile europene de plăţi. Calitatea serviciilor, aşa numitele AOS (servicii suplimentare opţionale), nivelul comisioanelor şi modelelor de comisionare, foarte diferite în acest moment, vor fi subiecte ale acestei noi întreceri. Procesul va conduce în final la o infrastructură articulată, cu acoperire continentală, de tipul PEACH (Pan European ACH), un mega-ACH capabil să concentreze toate plăţile de retail şi să exploateze economiile de scală astfel create.


Până la realizarea acestui mediu concurenţial, actualele infrastructuri trebuie să coopereze, fiind încurajate să accepte inter-conectarea dacă aceasta este solicitată de către oricare altă infrastructură, adoptând proceduri de lucru, aranjamente şi standarde comune. Altfel spus: „Să realizăm împreună SEPA şi pe urmă mai vedem care şi câţi dintre noi vor mai rămâne”.


Ce înseamnă infrastructură (sistem de plăţi) conform cu SEPA?

EPC (Framework for Evolution of the Clearing and Settlement of Payments in SEPA) foloseşte, pentru sistemele de plăţi de retail SEPA, expresia: „Clearing and Settlement Mechanisms” (CSMs).

Ce se cere unui CSM?


În primul rând, să accepte numai mesaje de plată SEPA, ca bază a uniformizării. Apoi, aceste mesaje trebuie să fie transmise integral şi fără modificări către băncile destinatare, iar timpul de execuţie a operaţiunilor trebuie să asigure încadrarea în termenele maxime stabilite de EPC (pentru SCT, T+3, până la 1 noiembrie 2009 şi T+2 de la 1 noiembrie 2009 până la 1 ianuarie 2012).


Cerinţa esenţială este însă cea referitoare la “interoperabilitate” cu alte sisteme SEPA. Fără această caracteristică, sistemul, oricât de performant, rămâne izolat.


Comisioanele practicate de un CSM trebuie să fie percepute direct participanţilor şi în nici un caz deduse din suma instrucţiunii de plată procesate.


Eventualele servicii opţionale oferite de un CSM participanţilor nu trebuie să afecteze prevederile schemei de plată. În fine, alte cerinţe se referă la acordarea accesului liber al participanţilor la sistem (păstrând însă criteriile referitoare la respectarea regulilor de prudenţialitate şi operaţionale stabilite de respectivul ACH) iar criteriile de acces, aranjamentele de conducere şi regulile trebuie să fie nediscriminatorii, independente de ţara de origine a participantului.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite