Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Middleware: între tot şi nimic

12 Martie 2010



Sistemele bancare au evoluat constant în ultimii ani, o dată cu creşterea competiţiei pe piaţă şi a diversificării cerinţelor clienţilor. Dacă acum câteva decenii contul curent, depozitul şi creditul erau principalele produse, iar în ţările dezvoltate cardurile începuseră a fi utilizate, în prezent bankingul înseamnă un cumul de servicii financiare, accesibile de acolo unde clientul are nevoie de ele: de acasă, de la serviciu, din maşina sau din concediu.

Dezvoltarea noilor produse şi servicii bancare necesită arhitecturi şi structuri informatice bine organizate. Dezvoltarea înseamnă uneori şi solidificare. Flexibilizarea şi asigurarea unui “time-to-market” adecvat a generat crearea unei structuri pe trei nivele:


• Clasicele sisteme bancare, unde sunt definite produsele bancare de bază, constituie nivelul de back-end.
• Modul de accesare a acestor produse, prin diferite medii fizice (unitatea bancară clasică) sau electronice (Internet-banking, mobile banking, terminale virtuale etc) reprezintă nivelul de prezentare sau front-end.
• Între aceste două nivele se găseşte nivelul intermediar, middleware, cu funcţionalităţi de rutare, de interconectare şi de adaugare a anumitor operaţiuni logice sau funcţionale greu de creat în zona de back-end.


De ce sunt greu de creat? Deoarece aplicaţiile bancare clasice sunt dezvoltate în tehnologii destul de vechi, greu de modificat. Cele dezvoltate în tehnologii noi, gen Java, sunt foarte consumatoare de resurse, necesitând pentru orice adăugire facilităţi harware noi, mai multe licenţe, deci un cost de operare mult mai mare. O schimbare a unei aplicaţii de core-banking prezintă riscuri apreciabile. Testările integrate, dependenţele de celelalte sisteme, timpii de întrerupere, crează un disconfort pentru zona de business. Dezvoltările IT nu sunt perfecte, testările de asemenea, şi orice modificare poate aduce evoluţii negative sau insatisfacţii la nivelul clientului final. Astfel a apărut ceea ce Gartner defineşte ca primul concept informatic, deci nebancar, care crează un avantaj competitiv de business. Conceptul arhitecturii SOA (Service Oriented Architecture) a fost stimulat de dezvoltarea unor produse software inovatoare, de timp middleware.


Aplicarea acestui concept reprezintă o revoluţie conceptuală, deşi tehnic este doar o evoluţie de la sistemele existente care se refolosesc. În loc de a crea structuri de tip spaghetti, prin interconectarea canalelor de distribuţie cu sistemele de back-end, acum ele se decuplează, fiecare gravitând în jurul acestui middleware integrator.


Decuplarea determina ca o modificare într-una din aplicaţii să nu determine modificări şi testări a tuturor celorlalte aplicaţii cu care se interconecta, singura modificare eventuală fiind la nivelul interfeţei cu middleware-ul a aplicaţiei în schimbare, celelalte conexiuni rămânând de neatins.


Efectul cel mai important este acela de reutilizare. Odată dezvoltată o componenta logică în acest nivel intermediar, se refoloseşte de atâtea ori câte este nevoie, fără dezvoltări suplimentare. Pot apărea canale de distribuţie noi sau sisteme de back-end noi. Ce s-a dezvoltat anterior se refoloseşte, în cadrul unei baze de date cu componente, funcţii, obiecte generice sau individuale. Prin această reutilizare timpul de a lansa noi produse şi servicii bancare se restrânge considerabil, creând pentru banca respectivă un avantaj competitiv sustenabil, greu de copiat de cei care nu au avut o strategie orientată pe arhitectura SOA.


Middleware-ul nu este o alegere univocă, nu totul se va interconecta prin acest nivel. Permite o dezvoltare graduală, pe masură ce nevoile apar în cadrul băncii. În acelaşi timp, este un drum care trebuie urmat consecvent şi strategic. Necesită competenţe de specializate, investiţii în sisteme şi licente, care îşi produc beneficiile prin lansarea de noi produse şi servicii bancare, cu costuri mult mai mici decât dacă nu ar fi fost acest concept aplicat. De asemenea, satisfacţia clientului final este clar îmbunătăţită. Eficienţa economică este dovedită de multitudinea de implementări de succes, în pofida derulării pe termen mai lung a planului strategic de trecere la o arhitectură nouă. O structură de guvernanţă IT, integrată în structura de guvernanţă corporatistă este esenţială pentru succesul unui astfel de proiect.




Dr. Călin Rangu Vicepreşedinte R-IT Austria



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite