.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Schema SEPA de bază pentru debitare directă
Plăţile prin debitare directă sunt o alternativă modernă la clasicul ordin de plată sau la plata cu cardul ori plata prin internet banking sau home banking. Astfel, beneficiarul diverselor servicii cu caracter continuu poate mandata furnizorul (de gaze, energie electrică, telefonie, cablu, firmelor de salubritate, etc) să retragă din contul său curent sumele de bani reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate. Furnizorul la rândul său îşi poate automatiza procesele de emitere a ordinelor de plată (devenite instrucţiuni de debitare) în condiţiile unei standardizări a structurii şi conţinutului informaţiilor furnizate băncii plătitorului, reducând astfel propriile costuri cu urmărirea facturilor, reconcilierea încasărilor, etc. Pe de altă parte, beneficiarul, de regulă persoană fizică, nu mai consumă timp pentru iniţierea plăţii, în oricare din soluţiile pe care le folosea anterior, nici nu îşi mai alocă timp pentru bugetarea plăţilor ori urmărirea scadenţelor şi, în plus, elimină posibilitatea întârzierilor la plată, cu consecinţe în acumularea de penalităţi.
Utilizarea debitului direct prezintă la nivel individual şi unele riscuri şi dezavantaje, cum sunt relativa pierdere a controlului asupra plăţilor comparativ cu consumul real de servicii sau obligativitatea menţinerii în contul curent a disponibilului necesar plăţilor la scadenţe diferite. Aceasta presupune pe de o parte o mai mare seriozitate a participanţilor în procesul de decontare dar în acelaşi timp asumarea de către aceştia a unor reguli mult mai stricte în ceea ce priveşte circuitul de decontare, inclusiv asigurarea unor criterii de control pentru fiecare dintre părţile implicate precum şi posibilitatea de intervenţie.
În multe din ţările Uniunii Europene, plata prin debitare directă reprezintă modalitatea preferată de consumatori în achitarea datoriilor cu caracter repetabil cum sunt cele legate de utilităţi. Regulile naţionale de debitare directă, bazate pe reglementări interne diferite de la o ţară la alta, precum şi divergenţa canalelor şi formelor de control asupra proceselor de plată făceau imposibilă debitarea directă la nivel pan-european. Din acest motiv, mergând în sensul uniformizării şi standardizării regulilor de plată, precum şi în direcţia reducerii costurilor prin automatizarea proceselor de decontare, EPC11 European Payment Council a definit o Schemă de Debitare Directă2 unică, ce va putea face posibilă emiterea de mandate şi iniţierea de instrucţiuni de plată de către parteneri aflaţi în ţări diferite. Va fi astfel posibil ca e.g. un furnizor de servicii de telefonie mobilă din România să-şi poată încasa contravaloarea serviciilor furnizate unui client cu cont la o bancă din altă ţară europeană. De asemenea, va fi posibilă plata unor servicii individuale cum ar fi plata hotelului în vacanţă sau plata călătoriilor cu trenul, fără utilizarea numerarului sau a cardului.
Schema este concepută în forma de bază pentru a asigura circuitul standard de debitare directă pe relaţia Consumator-Corporaţie (Customer-to-Business), mult mai prezentă în volumul plăţilor prin debitare directă decât cele pe relaţia Business-to-Business, pentru care s-a elaborat o variantă de schemă diferită. Schema de bază conţine un format standard de Mandat de debitare directă3, un circuit cu reguli uniforme şi mesaje asociate procesului cu conţinut informaţional standard. De asemenea, Schema permite asocierea unor servicii adiacente cum ar fi mandatul electronic, dar şi reguli uniforme pentru fluidizarea circuitelor interbancare ale procesului cum ar fi relaţia bancă-CSM4. Schema mai conţine de asemenea ca documente adiacente ghiduri de implementare5 ce includ regulile de completare a mesajelor de debitare directă, utile în special zonei de back-office din bănci şi corporaţii. De asemenea, Schema ţine cont de cerinţele impuse de Directiva nr 2007/64/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Europei din 13 noiembrie 20076 privind serviciile de plată în cadrul pieţei interne. Pe de altă parte, anumite restricţii naţionale (cum ar fi accesul pe bază de mandat la contul curent al unui terţ, drepturile şi obligaţiile părţilor pe relaţia financiară, etc), au împiedicat aplicarea Schemei înainte de adoptarea acestei Directive în legislaţiile naţionale. Din acest motiv, data de 1 noiembrie 2009 reprezintă o referinţă importantă în procesul de uniformizare a plăţilor în spaţiul european, fiind din acest punct de vedere momentul în care se poate vorbi şi din perspectivă legislativă de o piaţă unică reală a plăţilor în Europa.
În principiu, modelul de decontare adoptat în cadrul SDD (de asemenea modelul celor patru colţuri) impune obligaţii uniforme pentru fiecare din participanţi şi standardizează circuitele atât în ceea ce priveşte fluxul normal al instrucţiunii de debitare directă (de la Creditor la Debitor) al plăţii acesteia (din contul Debitorului în contul Creditorului), cât şi tratamentul excepţiilor, prin intermediul băncilor acestora şi cu implicarea unui CSM. Modelul se prezintă ca în fig1.
Similar Schemei de Transfer Credit, SEPA SDD include, ca parametri operaţionali şi de afacere, următoarele elemente:
• Un set de reguli de afaceri si operaţionale ce includ obligativitatea comisionului share, standarde de operare pentru cut-off times, durata maxima a decontării,
• Fluxuri standard de procesare atât pentru procesul normal de transfer cât şi pentru excepţii (refuzuri, retururi sau rambursari)
• Un set de date şi de atribute ale acestora standardizate, cu informaţii obligatorii şi opţionalei.
• Un format de mesaj de plată standard, de tip xml, definit sub standardul ISO 20022 conţinând câmpuri şi structuri de date definite uniform.
Utilizarea Direct debitului ca modalitate de plată în România este destul de redusă, de aici şi lipsa relativă de interes a clienţilor bancari şi în consecinţă a băncilor, pentru adoptarea SEPA SDD. Schema naţională de debitare directă este reglementată de către Banca Naţională a României pentru decontările interbancare în lei7 şi ţine cont de cadrul legislativ în vigoare, ce urmează a fi modificat odată cu adoptarea actului normativ ce implementează Directiva serviciilor de plăţi. Ca o consecinţă, şi schema naţională ar putea fi modificată în sensul aproprierii de SEPA SDD, aceasta fiind integral compatibilă cu cerinţele Directivei. Principalele diferenţe dintre schema naţională de debitare directă si schema SEPA se prezintă ca în tabelul de mai jos.
Parerea ta conteaza: 
Beneficii şi costuri ale implementării schemelor SEPA
