Revista >> Bank Watch Octombrie 2009 [Nr. 7] >> Noi banci pentru o noua economie

“Ce cred băncile că vor clienţii lor?”

Marcelina Joavina

15 Martie 2010

• Gestionarea tehnologiei: Tradiţionalul până acum “technology push” se transformă în viziunea respondenţilor într-un accelerator de inovaţie în sensul facilitării unor noi modele de adresare a clienţilor şi nevoilor lor. De aceea, este unanim agreat că IT va deveni o sursă de avantaj competitiv şi de noi modele strategice dinamice financiare, relevând opţiuni încă neexplorate ale revoluţiei generate de internet şi, mai nou, de cloud computing.

A doua întrebare: ”Ce vor clienţii domestici?” (ca şi cei corporatişti)

Americani şi vest occidentali:

Dintr-o perspectivă pur “retail”, de această dată, gospodăriile din multe ţări (de altfel, la fel ca şi o parte dintre corporaţii), au un mare volum de datorii (sunt supraîndatorate). Indiferent de parametrii după care se măsoară, gospodăriile din SUA sau Marea Britanie sunt mai îndatorate ca niciodată. În SUA, rata de îndatorare a corporaţiilor faţă de PIB este cea mai mare după cel de-al doilea razboi mondial, cu îndatorarea concentrată în sectorul corporaţiilor, specific utilizării unei rate ridicate de împrumut. Aceasta înseamnă că investiţiile şi consumul vor fi reduse, la fel ca şi împrumuturile întrucât clienţii nu vor să se îndatoreze mai mult şi probabil nici nu s-ar califica pentru noi împrumuturi. Astfel, de ambele părţi ale ofertei şi cererii, suntem foarte departe de o normalizare.

Dar asiaticii?

“Here comes the great opportunity!” Aşa cum menţionam şi în numărul trecut, şi promiteam să dezvolt, “criza pentru unii înseamnă mari oportunităţi pentru altii” se verifică în cazul asiaticilor. Nu avem spaţiul disponibil pentru o analiză mai amplă a fenomenului Asiatic, el este complex, anumite tendinţe particulare se observă în Asia Centrală, altele în cele două mari pieţe membre ale fenomenului BRIC şi să nu uităm că şi Australia şi Noua Zeelandă sunt tot geografii ale continentului Asiatic.

Lăsându-le pe ultimele două deoparte, putem totuşi identifica un numitor comun, cu câteva aspecte esenţiale:

Din punct de vedere macroeconomic, o politică mai flexibilă de schimb valutar, o situaţie fiscală mai puternică, rezerve valutare mai sănătoase şi o ancorare mai puţin periculoasă în finanţări străine pe termen scurt, au făcut ca ţările asiatice să fie mai puţin vulnerabile la criză. În acelaşi timp, sistemele bancare asiatice au suferit un proces de întărire, consolidare cu o profitabilitate crescută, în timp ce conformitatea cu anumiţi parametri (de exemplu, cel de lichiditate) s-a dovedit a fi mai strictă. Într-un cuvant, întregul sistem s-a dovedit a fi mai stabil.

Când ne gândim la creşterile pieţelor financiare asiatice, trebuie remarcat în mod primordial creşterea consumului asociat creşterii şi consolidării clasei mijlocii, pe de o parte (în ţări ca India, China şi Indonezia), ca şi cererile fără precedent, induse de dezvoltarea infrastructurii şi urbanizării.

O altă tendinţă notabilă este că această creştere a consumului local va influenţa şi tendinţele şi caracteristicile comerciale. Economii focalizate tradiţional pe export de bunuri şi capital se vor redirecţiona către comerţul propriilor pieţe sau pe schimburi regionalizate. Indicatorii economici vorbesc de la sine: Comerţul intra-regional a crescut cu peste 16% pe an în ultimul deceniu, aproape de două ori mai repede decât în Occident (Statele Unite şi Europa).

Cât despre fenomenul BRIC, reamintesc doar studiul lui Goldman Sachs din 2003: “Visând cu BRIC- Drumul către 2050” în care se previziona că economiile ţărilor membre, Brazilia, Rusia, India, China vor deveni forţe dominante în economia globală până în 2050.