.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Ce va aduce viitorul?
Într-o lume profund şi vast tulburată, în care viteza de comunicare pune presiune pe viteza de reacţie, într-o lume căreia îi plac încă atât de mult poveştile despre zăpezile de altădată, în care bugetele trec în mâna doamnelor (conform cercetările demografico-economice!) şi generaţia Milenium schimbă toate tiparele, ce va aduce viitorul contextualizat de criza financiară?
Prezentul este caracterizat de ameninţări multiple: lipsa accesului la fonduri (de la cele de consum gospodăresc până la cele structurale), costul crescut al capitalului într-o piaţă deja sărăcită, pieţe bursiere cu garduri vopsite şi slăbite (cu un ultim şoc plasat de ameninţarea adusă de posibilul faliment al Emiratului Dubai!), re-re-reglementările pieţelor financiare, pierderile din creditele neformante (de tipul loss-loss), valul (ce val, tzu-nami) consolidărilor corporatiste fără precedent, intervenţia sporită a Guvernelor afectate, modificări comportamentale accelerate ale consumatorilor, deprecierea sau dispariţia reputaţională, a standardelor de încredere.
Cât despre viitor, un noian de întrebări
Cine, în ce orizont de timp şi prin ce modalităţi va transforma aceste ameninţări în oportunităţi?
Care va fi rolul băncilor în monetizarea acestor oportunităţi, în planificarea creşterilor viitoare economice, în fundamentarea lor cu instrumente financiare adecvate şi disponibile?
Sunt şi rămân întrebări deschise, la ale căror răspunsuri trebuie să lucrăm deja. Ţintele de vremuri mai bune trebuie stabilite, ştachetele ridicate sus şi antrenamentele de inovaţie, colaborare şi re-inventare trebuie intensificate.
Ca întodeauna, e nevoie de un grăunte de geniu şi de o imensitate de muncă. Dar până la vremuri mai bune, (dat fiind că nu ştim când se va concretiza acest acest viitor, deci încă ne scăldăm în “Noua Normalitate”), ei, da! o nouă întrebare:
Cum stăm cu măsurile de traversare a crizei? Monitorizăm cash-ul, revizuim programele de investiţii, restructurăm datoriile, avem suficiente (ca număr şi consistenţă) scenarii de (anti)stress cărora să le asociem planuri de rezervă, acţionăm asupra modelelor şi surselor de cost, ne re-considerăm cu seriozitate dar şi imaginaţie core-businessul, lipsindu-ne chirurgical sau homeopat de balastul colateral?
Ceea ce în nici un caz nu echivalează cu blocaj, renunţare, coerciţie financiară generică, ba chiar poate însemna expansiune şi agresivitate pozitivă?
Şi apropo, lucrăm suficient la moral, la atitudine, la un optimism realist, (dar optimism!), pe care să-l pandemizăm, refuzând sistematic depresia (ne ajunge cea financiară, de ce am accepta-o şi pe cea morală, emoţională!), canalizându-ne energia către soluţii, nu către analiză şi explicaţii nesfârşite, şi adoptând soluţii de incluziune a poziţiilor contrare, mediind progresul, eficacitatatea, eficienţa?
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
