Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Nou cadru de supraveghere financiară internaţională

16 Martie 2010



În primăvara acestui an, la Bruxelles, a fost dat publicităţii raportul comisiei Larosiere privind supravegherea financiară în UE, care a recomandat crearea unui nou cadru european de supraveghere a instituţiilor financiare individuale (supraveghere microprudenţială) şi de supraveghere a stabilităţii sistemului financiar (supraveghere macroprudenţială). Valentin Lazea, economistul şef al Băncii Naţionale a României, a explicat pentru BankWatch importanţa acestui raport.

De ce este nevoie de un reglementator internaţional?

Într-o lume în care este disponibilă convertibilitatea totală a contului de capital, apare nevoia unui set comun de reguli care să fie aplicate instituţiilor financiare internaţionale, pentru a preveni competiţia neloială şi obţinerea de foloase necuvenite.


Mai mult decât atât, băncile mari s-au aflat la baza actualei crizei financiare, ameninţând să ducă la faliment economii întregi (vezi cazul Islandei, al ţărilor baltice etc.). Din acest motiv, băncile nu pot pretinde o reîntoarcere la modul obişnuit de a face afaceri.


În al treilea rând, foarte multe bănci au primit ajutoare financiare consistente de la stat, din banii contribuabilor. Aceste bănci au obligaţia morală de a accepta o monitorizare mai atentă.


Chiar şi în economiile cel mai mult orientate către o piaţă liberă, cum este cazul Marii Britanii, apare din ce în ce mai des o cerere de control mai sever din partea instituţiilor de reglementare financiară.


Care sunt propunerile făcute de Raportul Larosiere?

Raportul Larosiere propune un nou cadru de supraveghere internaţională, la două niveluri: european şi global. În primul rând, propune un sistem european de supraveghere financiară (European System of Financial Supervision - ESFS): transformarea actualelor comitete de supraveghere ale UE într-una, două sau trei autorităţi europene de supraveghere. Noua autoritate sau noile autorităţi europene de supraveghere ar lucra în reţea cu autorităţile naţionale de supraveghere financiară, care şi-ar păstra competenţele cotidiene de supraveghere a instituţiilor individuale. Aceste autorităţi ar coordona supravegherea grupurilor transfrontaliere în cadrul unor colegii ale autorităţilor de supraveghere, ar contribui la armonizarea normelor, ar elabora orientări şi ar avea prerogativele necesare pentru a interveni în anumite cazuri strict definite de neînţelegere între autorităţile naţionale de supraveghere. Aceasta presupune existenţa unei autorităţi de supraveghere bancară, a unei autorităţi de supraveghere a asigurărilor şi a pensiilor ocupaţionale şi a unei autorităţi de supraveghere a valorilor mobiliare.


Raportul vorbeşte de înfiinţarea unui nou organism, Consiliul European pentru Riscuri Sistemice. Acesta ar fi un organism independent, fără legătură cu Banca Centrală Europeană (BCE), dar prezidat de preşedintele acesteia. Principalele sarcini ale acestui organism ar fi detectarea riscurilor macroprudenţiale, identificarea măsurilor adecvate de reducere a acestor riscuri şi, prin intermediul avertismentelor, declanşarea măsurilor corectoare ale autorităţilor competente.


La nivel global, raportul propune un Forum de Stabilitate Financiară, un Comitet Internaţional Monetar şi Financiar al Fondului Monetar Internaţional (cu puteri decizionale sporite).


Ce spun specialiştii din piaţă despre aceste propuneri?

Unii critici, cum ar fi de exemplu economistul american Barry Eichengreen, consideră că noul cadru european este prea greoi şi nefuncţional, din cauza intereselor naţionale contradictorii. Europa deţine cinci locuri în Forumul de Stabilitate Financiară şi are opt directori executivi în consiliul de administraţie al Fondului Monetar Internaţional, însă nu reuşeşte să dea glas unui punct de vedere comun.


Soluţia pe care o propune Barry Eichengreen este transformarea BCE în reglementatorul zonei euro. În acelaşi timp, el susţine că trebuie grăbită admiterea membrilor non-euro şi lăsaţi deoparte cei care nu doresc să se alăture zonei euro (cum este cazul Marii Britanii).


Această propunere este criticată însă de alţi specialişti, printre care se numără Marek Belka, director al Departamentului European din cadrul Fondului Monetar Internaţional. Acesta susţine că acordarea unor puteri sporite Băncii Centrale Europene ar dăuna propriilor ei interese, de vreme ce politicienii nu vor accepta delegarea unor puteri sporite fără modificarea statutului BCE. Mai mult decât atât, ajutoarele financiare de stat sunt acordate la nivel naţional (şi nu la nivel supra-naţional), iar costurile politice sunt suportate în consecinţă. Aceşti specialişti propun, în schimb, o plasă de siguranţă transfrontalieră pentru băncile pan-europene, prin repartizarea pierderilor într-un mod corect între acţionari şi creditori, în timp ce deponenţii sunt protejaţi.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite