.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Radiografia crizei mondiale
Sfârşitul de an marchează încheierea unui ciclu economic, fundamentând necesitatea de a privi înapoi, de a elabora statistici, de a trage concluzii. Evenimentele din ultimii ani sunt de importanţă istorică în economia mondială. Situaţia economică globală cu impact la nivel naţional generează ajustări radicale în strategiile de risc, de finanţare şi de dezvoltare la nivel de instituţie.
Care au fost cele mai importante evenimente financiar-bancare din aceşti doi ani de criză? Ce a marcat trendul economic? Care sunt soluţiile? Articolul încearcă să efectueze o radiografie generală a crizei economice mondiale, utilizând ca surse principale de informaţii publicaţiile “GTnews”, “Financial Times” şi “Frankfurter Allgemeine Zeitung”.
Cum a început?
Pe 18 februarie 2008 banca engleză Northern Rock este naţionalizată, după ce s-a decis că cele două oferte de preluare nu ofereau suficientă valoare plătitorilor de taxe. În martie 2008, Bear Stearns este cumpărată de JPMorgan Chase. În septembrie, după căutări frenetice de cumpărători, Lehman Brothers devine cea mai mare bancă de investiţii ce intră în faliment. Urmează un lanţ întreg de fuziuni, achiziţii şi naţionalizări.
Ce strategii au abordat ţările afectate?
În octombrie 2008 Germania aprobă un plan de restabilire a lichidităţii şi de injectare de capital în sectorul bancar în valoare totală de 470 mld. euro. Planul Franţei se ridică la 340 mld. euro. Olanda propune un plan de salvare de 199 mld. euro. Austria aprobă un pachet similar în valoare de 85 mld. euro. Spania pune deoparte 100 mld. euro, iar Portugalia 20 mld. euro. Italia a promis băncilor că le va aloca atâtea fonduri, câte vor fi necesare. Rusia aprobă un plan în valoare de 86 mld. dolari pentru a ajuta băncile lovite de îngheţarea creditării. 50 mld. dolari din aceşti bani au fost puşi la dispoziţia băncilor şi firmelor pentru refinanţarea creditelor externe. Marea Britanie aprobă un plan de salvare în valoare de 400 mld. lire. Ţările nordice declară disponibilitatea de a ajuta Islanda în lupta contra crizei. Fondul Monetar Internaţional (FMI) acordă Ucrainei un credit de 16,5 mld. dolari pentru resuscitarea economică. Reprezentanţii G7 (SUA, Japonia, UK, Germania, Franţa, Italia şi Canada) s-au întâlnit la Washington şi au emis un plan cu cinci măsuri decisive pentru deblocarea creditării.
În noiembrie 2008 Banca Centrală Europeană (BCE) acordă Ungariei o linie de credit de 5 mld. euro, urmând ca în aceeaşi lună FMI, Uniunea Europeană (UE) şi Banca Mondială să acorde ţării un credit de 25 mld. dolari. Statul suedez garantează toate datoriile noi ale băncilor până în 117 mld. lire. Japonia adoptă un plan de stimulare economică de 50 mld. dolari şi creşte cotizaţia la FMI în scopul susţinerii celor mai afectate ţări. China adoptă un plan de dezvoltare economică în valoare de 586 mld. dolari. În aceeaşi lună, FMI aprobă acordarea unui credit standby pentru Pakistan, evitându-se astfel default-ul ţării din cauza datoriilor externe. Comisia Europeană anunţă un plan de recuperare în valoare de 200 mld. euro cu scopul de a salva milioane de locuri de muncă din Europa. Planul urmăreşte şi consolidarea încrederii consumatorilor în sistemul bancar.
În decembrie 2008 Franţa adoptă încă un plan de stimulare a economiei în valoare de 26 mld. euro. Fondurile sunt destinate în special dezvoltării întreprinderilor mici şi sectorului de construcţii. India creşte pachetul de 56 mld. dolari cu încă 4 mld. dolari, bani destinaţi să susţină stimularea exporturilor, sectorului imobiliar şi a infrastructurii. Guvernul japonez dublează valoarea planului de restabilire economică la 171 mld. lire. Irlanda recapitalizează băncile listate la bursă cu suma de 9 mld. lire.
În ianuarie 2009 Spania devine prima ţară care pierde rating-ul de triplu A de la agenţia S&P. În încercarea de a evita recesiunea, Danemarca oferă credite în valoare de 13 mld. euro pentru recapitalizarea băncilor şi pentru reactivarea creditării. Germania comunică completarea planului de stimulare economică cu 50 mld. euro. Rata numărului de falimente în rândul companiilor japoneze creşte cu 24% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Marea Britanie anunţă noi măsuri de încurajare a activităţii de creditare. Băncii Naţionale i se atribuie un nou rol, ce îi permite achiziţionarea de active în valoare de 50 mld. lire direct de la firme. Guvernul francez alocă 6 mld. euro pentru finanţarea sectorului auto. Islanda este paralizată de criza economică şi de tumultul politic intern. Rata şomajului se situează la cel mai înalt nivel de după al doilea război mondial. SUA adoptă planul de revigorare economică Troubled Asset Relief Program (TARP) în valoare de 819 mld. dolari şi deblochează 350 mld. dolari pentru utilizare imediată.
În februarie 2009, în China exportul scade cu 17,5% iar importul cu 43% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent. Australia adoptă un plan în valoare de 27 mld. euro. Preşedintele SUA anunţa plafonul de 500.000 dolari pentru firmele care au nevoie de ajutor de la stat.
În martie 2009 Banca Mondială acordă 2 mld. dolari Indoneziei. Banca Angliei tipăreşte 75 mld. lire bani noi pentru a fi pompaţi în economie. Conform reprezentanţilor Băncii Angliei, această măsură “neortodoxă” era inevitabilă, după ce rata de referinţă a fost diminuată până aproape de zero. Banca Naţională a Japoniei anunţă disponibilitatea de a acorda 10 mld. dolari băncilor comerciale sub formă de credite subordonate. SUA anunţă planul de achiziţionare de active toxice ale băncilor în valoare de 1 trilion dolari. România primeşte un împrumut de 20 mld. euro, din care 12,95 mld. euro de la FMI, 5 mld. de la UE şi 1,1 mld. de la Banca Mondială.
În aprilie 2009 la Londra are loc întâlnirea G20, în care se decide alocarea a 1 trilion dolari pentru criza financiară globală. FMI primeşte suplimentar 750 miliarde dolari în scopul susţinerii statelor puternic lovite de criză. În plus, G20 aprobă următoarele măsuri: alocarea a cca. 250 mld. dolari pentru intensificarea comerţului mondial; consolidarea reglementărilor fondurilor mutuale şi a agenţiilor de rating; adoptarea unei abordări comune de curăţare a activelor toxice; acordarea de 50 mld. dolari ca ajutor pentru ţările sărace. Mexic primeşte de la FMI o linie de credit de 47 mld. dolari. Exportul din Marea Britanie scade cu 30% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent.
În mai 2009 Japonia oferă 100 mld. dolari asistenţă financiară ţărilor lovite de criză din Asia. Germania adoptă schema “bad bank”, pentru a permite băncilor înlăturarea activelor toxice din bilanţuri. Conform acestui plan, băncile pot opta să schimbe activele toxice pe obligaţiuni guvernamentale garantate. Economiile celor 16 ţări din zona Euro scad în medie cu 2,5%, cel mai important factor de declin fiind scăderea abruptă a exporturilor din Germania. Producţia auto din SUA scade într-o singură lună cu 55%.
Parerea ta conteaza: 
SEPAIŞTII
