.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Prezenţă şi viitor în criza financiară. Colaj de date şi impresii
(continuare din numărul anterior )
O caracteristică a sistemului financiar care a evoluat de-a lungul anilor este identificarea cu precizie a entităţii care preia riscul. În trecut, fluiditatea pieţelor venea de la investitori şi speculatori. Aceştia riscau banii proprii. În 2007, creşterea continuă a riscului instituţional, suportat de propriul capital (şi îndatorare) a transferat o mare parte din acest risc către sistemul bancar însuşi. Intermediarii financiari au devenit deţinători principali de risc.
Cu această nouă axiomă la drum,
Cât de serioasă va fi restrângerea creditului?
Tot căutând date suport, necesare pentru a interpreta situaţia şi a inţelege propunerile specialiştilor, am găsit estimări furnizate de către Boston Consulting Grup, care prevedea că pierderile instituţiilor financiare vor atinge 1500 miliarde de dolari, deoarece pierderile aferente împrumuturilor acordate persoanelor fizice şi companiilor pot chiar să depăşească pierderile ipotecare. La un raport active/capital de 12.5/1, această pierdere va însemna o reducere în capacitatea de creditare de 19 000 miliarde dolari – o contractie neta de 7% a nivelului actual de creditare. Dat fiind că în medie sunt necesari 4 dolari în credit pentru fiecare dolar de creştere a PIB, o astfel de contracţie va duce la o încetinire economică globală masivă, reducând în mod direct creşterea globală cu aproape 2 puncte procentuale – înainte de orice alte efecte secundare (sau terţiare).
Şi atunci, ca un corolar, putem vorbi de:
Sfârşitul Cererii susţinută prin Credit?!
Cum arăta evoluţia indicatorilor relevanţi în Statele Unite la începutul crizei?
Pe de o parte, am asistat la diminuarea drastică a creditului în timp ce, aparent paradoxal, se generalizează creşterea pe termen lung a îndatorării consumatorilor din Statele Unite.
De ani de zile, consumatorii americani trăiesc peste posibilităţile lor financiare.
De exemplu, între 1972 şi 2008 îndatorarea a crescut de la 60% la 120% din PIB. Creşterea explozivă a creditului ipotecar a fost generată de consumatori, care s-au folosit de creşterea în preţurile imobiliare pentru a se angaja în credite de consum şi mai mari. Accesul practic nelimitat la creditele ieftine a fost un factor cheie în creşterea economiei SUA şi a economiei mondiale, având în vedere rolul SUA ca motor al expansiunii economice globale. Consumul gospodăriilor, reprezentând un procent nesustenabil de 70% din PIB-ul SUA, a avut ca şi consecinţă reducerea ratei de economisire la puţin peste zero, reprezentând cel mai redus nivel de la Marea Criză din 1929.
Însumând la creditul gospodăriilor, creditul corporatist şi guvernamental, asistăm la o escaladare a volumului de credit la 350 procente raportat la PIB, iar pentru că instituţiile financiare au apelat la rândul lor la credit pentru a-şi creste veniturile, se înregistrează şi o creştere a creditului în sectorul financiar de 16 000 miliarde dolari în 2007. Mai adăugaţi aici că firmele au folosit creditarea pentru a-şi finanţa expansiunea iar guvernul pentru a-şi finanţa cheltuielile, menţinând taxele la nivel scăzut.
Chiar cu riscul unui truism financiar, trebuie să menţionăm o dată în plus: creditul nu poate creşte infinit mai repede decât veniturile. Toţi participanţii la acest fenomen au trebuit să reducă îndatorarea.
Dar, dincolo de o pictură macroeconomică,
Parerea ta conteaza: 
Tableta de management. Cine ne-a furat profesiile?! (III)
