Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Impactul legii Sarbanes-Oxley asupra companiilor româneşti

18 Martie 2010



Prăbuşirea companiei Enron în octombrie 2001, urmată de o serie de scandaluri financiare implicând companii precum Qwest Communications, Global Crossing, WorldCom, Adelphia sau Tyco (2002), a declanşat o serie de iniţiative legislative în guvernul american în vederea protejării investitorilor. Iniţiativele s-au concretizat prin Legea Sarbanes-Oxley (SOX).

SOX cere companiilor listate la bursele din Statele Unite să manifeste transparenţă faţă de investitori şi să dezvolte un sistem de controale interne, care să asigure acurateţea raportărilor financiare.


Iniţiativa legislativă a aparţinut senatorului democrat Paul Sarbanes şi a celui republican Michael Oxley.


Conformarea la SOX nu se referă doar la aspectele financiare ale companiilor, ci şi la aspecte ale departamentelor de IT, precum deţinerea drepturilor de acces sau modul de protejare a înregistrărilor electronice ale companiei.
Legea, a cărei aplicare este dificilă şi necesită investiţii de până la câteva zeci de milioane de dolari pentru marile corporaţii, nu afectează însă doar companiile de pe bursele americane, ci şi filialele lor din străinătate sau deţinătorii străini de titluri de valoare americane.


Cu toate acestea, există şi câştigători, cum ar fi companiile de consultanţă financiară, deoarece firmele care intră sub incidenţa SOX trec invariabil pe la un astfel de birou de consultanţă.


Neputând fi modificată decât printr-o altă lege a Congresului American, SOX se limitează la trasarea principiilor, lăsând autoritatea stabilirii reglementărilor propriu-zise asupra Securities and Exchange Commission (SEC). SEC a început procesul de reglementare în august 2002 şi a luat în considerare comentariile publice şi părerile factorilor implicaţi până în iunie 2004, la definitivarea acestora. Intenţia tuturor acestor reglementări, aceea de a creşte încrederea investitorilor în companiile listate, a fost transpusă de SEC printr-un sistem riguros de control intern asupra raportărilor financiare, supravegherea sporită a firmelor de audit, precum şi posibilitatea ca acţionarii să contribuie la alegerea membrilor independenţi din consiliul de administraţie, influenţând astfel decizii, cum ar fi stabilirea salariilor directorilor executivi sau gradul de corelare a beneficiilor acestora cu profitul raportat.


Pentru a creşte şi mai mult nivelul de protejare a acţionarilor, chiar şi după delistarea companiilor de la bursă, acestea sunt obligate să se conformeze standardelor SOX atât timp cât investitorii deţin acţiunile.
În România, printre companiile care au trebuit să implementeze reglementările SOX în ultimii patru ani se numără Romtelecom, Vodafone, Orange, Coca-Cola, ArcelorMittal, Bunge Romania, Autoliv Romania, Fiat, Delphi-Packard, Avon Cosmetics etc.


Cât costă reglementarea?


Liviu Mihăileanu, Consultant Senior în cadrul Departamentului de Consultanţă pentru Îmbunătăţirea Performanţei al PricewaterhouseCoopers România
spune că, încă de la început, au existat două puncte de vedere contradictorii cu privire la reglementările SOX.


„Suporterii vedeau în SOX o soluţie menită să asigure transparenţa şi corectitudinea raportărilor financiare, precum şi diminuarea considerabilă a fraudelor, în ciuda costurilor semnificative ale reglementării care, la finalul primului an de conformare (2005) au atins 6,1 miliarde de dolari, dintre care 28% au fost alocate cheltuielilor în tehnologie şi alte 29% consultanţei externe”, menţionează Mihăileanu.


De cealaltă parte a baricadei s-au situat părerile conform cărora SOX creează un raport inechitabil între diminuarea valorii fraudelor şi efortul financiar depus pentru obţinerea acestui beneficiu.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite