.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Spălarea banilor. Concept şi evoluţie.
Fenomenul spălării banilor a apărut cu mult timp în urmă, fiind legat de istoria comerţului şi apariţia sistemului bancar, fiind consacrat în timpul prohibiţiei din SUA anilor 30’.
Vom încerca succint să explicăm fenomenul spălării banilor şi modalităţile prin care se realizează acesta, atât la nivelul societăţii în ansamblu cât şi la nivelul instituţiilor financiar bancare.
De peste 4 milenii, principiile care au stat la baza fenomenului nu s-au schimbat, dar mecanismele au devenit din ce în ce mai complexe, mai sofisticate, iar odată cu dezvoltarea tehnologică, au luat un caracter universal.
În USA, prohibiţiile şi retricţiile impuse de stat asupra jocurilor de noroc au condus la îmbogăţirea infractorilor şi a mafiei şi, în general, a celor care nu respectau interdicţiile impuse. Astfel, aceştia, s-au trezit cu sume imense de bani cash. Al Capone ţinea stivuiţi pe rafturile dintr-o cămară din casa sa din Chicago câteva milioane de dolari şi care începeau să constituie o mare problemă. Deschiderea unor afaceri paravan, din care se câştigau bani cash, a constituit rezolvarea. Astfel, aceştia şi-au deschis spălătorii de maşini şi de haine şi astfel, realitate sau ficţiune, “spălarea” banilor a fost consfiinţită ca terminologie.
În general, infractorii caută să-şi investească întotdeauna banii în afaceri care aduc imediat profit cash. Aceştia au intemeiat case de avocatură, firme de contabilitate, studiouri de film, bănci, societăţi de intermediere etc, prin care încearcă să dea un caracter licit fondurilor obţinute din infracţiuni. Astfel, putem defini spălarea de bani ca procesul prin care infractorii creează iluzia că banii pe care-i deţin sau cheltuiesc sunt obţinuţi legal.
Pentru majoritatea ţărilor, problemele privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului sunt legate de prevenirea, detectarea şi incriminarea infracţiunilor generatoare de bani murdari. Tehnicile sofisticate utilizate în spălarea banilor şi finanţarea terorismului se adaugă la aceste probleme.
Aceste tehnici pot fi realizate direct, prin implicarea a diferite tipuri de instituţii financiare şi multiple tranzacţii financiare, cât şi prin intermediari, precum consultanţi financiari, contabili, corporaţii scoică şi alţi furnizori de servicii; transferuri către/prin/şi din diferite ţări; folosirea de diferite instrumente financiare sau alte tipuri de active de valoare.
Majoritatea ţărilor subscriu la definiţia dată în “Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Traficului Ilicit de Droguri şi Substanţe Psihotronice” din 1998, cunoscută şi sub denumirea de Convenţia de la Viena şi “Convenţia Naţiunilor Unite Împotriva Crimei Organizate Transnaţionale” din 2000, cunoscută sub denumirea de Convenţia de la Palermo.
Există trei abordări pentru definirea spălării banilor şi anume:
Într-o primă abordare, prin spălarea banilor se înţelege conversia sau transferul proprietăţii, cunoscând că această proprietate derivă din infracţiuni sau orice act de participare la infracţiuni, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a proprietăţii sau ajutarea oricărei persoane care este implicată în comiterea acestor infracţiuni, în vederea sustragerii de la consecinţele legale ale acţiunilor.
Parerea ta conteaza: 
Cerinţe specifice pentru instituţiile financiare īn prevenirea şi combaterea finanţării terorismului
