Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Pact non-agresiune monetara?

20 Martie 2010



Sună a la Avatar, dar e lumea în care am evoluat, în care războaiele de cotropire teritorială, supremaţia imperiilor a fost înlocuită cu războaiele pentru accesul la resursele naturale, iar birurile s-au transformat în sofisticate instrumente financiare. Când multinaţionalele s-au simţit strâmtorate în spaţiile în care funcţionau, suprastatalitatea care le caracterizează a reacţionat, conform unui “deja vu“ istoric (şi expansionist). În combinaţie cu democratizarea uluitoare a tehnologiei şi închiderea epocii sistemului comunist, în numai un deceniu planeta s-a globalizat... economic, informaţional, noi competiţii s-au lansat şi noi sindicalizări pentru a face faţă competiţiei s-au creat. De la supremaţia teritorială la cea asupra resurselor, trecând prin suprastatalitatea multinaţionalelor şi până la lupta pentru supremaţia monetară n-a mai fost decât un pas. Practic, ultimele evenimente din lumea financiară trebuie, în opinia mea personală, privite din această perspectivă. (Cum ne puteam închipui că dolarul va asista neputincios la deprecierea sa în sistem domino şi va accepta cuminte să-şi piardă rolul de monedă de referinţă?)


Am rămâne cel puţin cârcotaşi dacă nu chiar ipocriţi să nu salutăm lista nesfârşită de beneficii ale acestui vârtej de transformări. Ca la carte, parte din transformări au fost incrementale, altele ţintit intervenţioniste şi altele, subscrise celei de-a treia categorii, programatice.


Dar, ca orice sistem în echilibru, rămâne provocat permanent de instabilitate şi ameninţat de dezechilibru.


Cel puţin două elemente esenţiale stabilizării şi sustenabilităţii unei transformări sistemice de succes n-au putut ţine pasul. Unul este legat de armonizarea mentalităţilor, de capacitatea atât de diferită a populaţiilor şi indivizilor să incubeze şi să adopte schimbarea, de bagajele culturale pe care fiecare ţine cu orice preţ să le care după el. Al doilea (în strânsă legătură cu primul) vizează calitatea conducătorilor şi agenţilor de schimbare, de la politicieni şi lideri economici, elite profesionale şi manageriale până la guverne, state, precum şi reglementări capabile să acopere scenarii multiple de derapaj. (set extins de reguli după care orice liberalizare în exces e predispusă la haos şi abuz)


Şi, fiindcă discutăm de echilibre sistemice, evenimentele lumii finaciar-bancare din ultimii doi ani nu încetează să răstoarne toate previziunile elaborate de specialişti. Ele nu contrazic însă dinamica cascadelor în sisteme complexe (ramură a matematicilor aplicate, cu modelari în hidrodinamică, aerodinamică, teoria valurilor, fizica pământului etc). După un studiu relativ minimal se ajunge la o concluzie firească. Nivelul de cunoştinţe actual (deşi la prima impresie impresionant de vast) nu e capabil să furnizeze soluţii stabile pentru sisteme extrem de complexe, caracterizate de atât de mulţi parametri variabili. Ca în orice modelare matematică, soluţia este eliminarea unora dintre parametri variabili, asfel încât complexitatea sistemului să fie redusă. Dacă acceptăm că orice bancă multinaţională este un astfel de sistem şi că lanţul financiar mondial are drept verigi băncile însele, ajungem la un sistem complex care este expus unei alte dinamici decât fiecare verigă luată separat. Ne-am confruntat în anii din urmă cu o întrebare refren, pusă atât de diletanţi cât şi de experţi: cum a fost posibil ca aceste riscuri să pară invizibile? Cel mai simplu răspuns e că riscurile erau sistemice. Ceea ce se poate traduce printr-o soluţie de menţinere a controlului asupra dimensiunii fiecărei verigi în parte şi a unui management al riscului la nivel sistemic. Criza economică a demonstrat că liberalismul nu e capabil automat să controleze riscul sistemic şi că e nevoie de intervenţii macroeconomice de reglementare, deci guvernamentale. Concentrându-ne pe Uniunea Europeană, e limpede că rezultatul unei agresiuni monetare în condiţiile lipsei unui Guvern centralizat (cu pachet uniform, transparent, şi executat de reglementări financiar–
economice) s-a dovedit a fi o reală problemă.


Rezolvarea acestei probleme trebuie să conţină o componentă etică de dimensiuni apreciabile. Insuficient considerată până acum în goana după profit şi supremaţie.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite