.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Provocări juridice actuale
În anul care s-a încheiat s-au derulat multe proiecte de dezvoltare a infrastructurii operaţionale având ca scop fluentizarea tranzacţiilor de decontări şi plăţi interbancare, proiecte gândite să permită efectuarea unui număr mult mai mare de tranzacţii pe unitatea de timp, accelerând totodată circulaţia banilor şi implicit realizarea profiturilor.
Impulsul a fost dat, pe de o parte, de dezvoltarea economică mondială fără precedent din perioada 2000 – 2007, şi, pe de altă parte, de aderarea României la Uniunea Europeană. Toate instituţiile de credit şi Banca Naţională au fost de acord şi au contribuit, după puteri şi competenţe, la pregătirea şi implementarea unor proiecte ca SENT, SAFIR, REGIS1, iar acum SEPA2.
Astfel, implementarea în viitor a SEPA va permite clienţilor efectuarea de plăţi în euro fără numerar către orice beneficiar situat oriunde în zona euro, prin utilizarea unui singur cont bancar şi a unui singur set de instrumente de plată. Toate plăţile de mică valoare în euro vor deveni „locale” şi nu va mai exista nicio deosebire între plăţile naţionale şi cele transfrontaliere din cadrul zonei euro.
Dar iată-ne ajunşi în 2010, când Lumea întreagă trebuie să facă faţă unei crize economice severe, de durată, dar şi unor fenomene geo-atmosferice extreme şi, parcă, din ce în ce mai dese. O analiză a ultimilor 10 ani relevă o densitate fără precedent a fenomenelor extreme, economice sau geo-fizice.
Fără a cădea în latura pesimistă, observăm azi o creştere a atenţiei acordate de opinia publică, dar şi de autorităţile publice statale, activităţii şi „profitabilităţii” instituţiilor de credit, cel puţin în Statele Unite ale Americii şi Europa. Dacă în statele în care unele guverne au susţinut financiar direct pierderile masive ale unor bănci, această „atenţie” este justificată, la noi, paradoxal, cea mai puternică voce sau poate doar mai amplificată de canalele mass-media, este a debitorilor, adică a clienţilor care pe lângă serviciile de încasări şi plăţi au beneficiat şi de banii oferiţi de bănci sub forma creditului.
Nimeni nu se întreabă de ce, şi nu se gândeşte să reglementeze minimal profitabilitatea unor sectoare economice care au indus ori amplificat criza, ca spre exemplu construcţiile şi tranzacţiile imobiliare, unde şi acum, în plină „criză”, profiturile sunt de peste 25-50 de procente, în schimb sunt condamnate adesea în discuţii publice, mediatizate, unele instituţii de credit sau este culpabilizat întreg sistemul bancar pentru marje de 5-8 procente. Mai mult, sunt atrase în acest „efort” de punere la zid a „exploatatorilor” (sa-mi fie iertată expresia, dar uneori am senzaţia unor comportamente, inclusiv mediatice, din epoca încheiată în 1989), toate instituţiile, cu scopul de a proteja consumatorul, pentru a limita la maximum orice posibilitate de introducere a unor clauze netransparente sau care ar putea modifica în viitor profitabilitatea băncii.
Pentru bună regulă precizez răspicat că votez „pentru” decenţă, deci pentru sancţionarea reglementată a oricărui abuz, indiferent de comitent. Salut în acest sens apariţia Ordonanţei Guvernului nr. 113/2009, privind serviciile de plăţi3, chiar dacă unele prevederi sunt neclare ori inaplicabile.
Întrebarea pe care mi-o pun de ceva vreme, este însă dacă nu cumva sunt puşi, ca de multe alte ori în istoria recentă, boii în urma carului. Dacă nu vrei sau nu îţi permite buzunarul, nu te duci zilnic să mănânci la restaurant (unde oricum marja de profit este de peste 50%). Altfel spus, dacă nu vrei sau nu poţi plăti dobândă, nu iei credit (de la bancă şi nici de la rude sau prieteni...). Prin urmare, întrebarea care mă frământă este de ce atâta înverşunare împotriva creditorilor, adică a acelora care susţin – cu un profit totuşi minim, bazat mai degrabă pe rulaj şi nu pe preţ mare – dezvoltarea oricărui domeniu de activitate, inclusiv satisfacerea nevoilor sau plăcerilor consumatorului persoană fizică?
Astfel, se pune în mod firesc şi întrebarea, dacă efortul extrem de mare atât material, cât şi de perfecţionare a resurselor umane implicate în proiectele dificile menţionate la început, trebuie şi merită făcut? La urma urmelor acest efort are drept scop imediat creşterea calităţii serviciilor bancare pentru Stăpânul serviciilor, Clientul – consumator, şi ca efect creşterea profitabilităţii, dar nu prin creşterea „preţului”, toate aceste proiecte determinând reducerea lui, ci prin creşterea vitezei de servire şi a bazei de clientelă, respectiv a volumelor tranzacţionate pe unitatea de timp. Şi cred că nu greşesc dacă adaug şi creşterea productivităţii sistemului bancar, în ansamblu.
Pe lângă eforturile materiale implicate de proiectele menţionate mai sus şi dezbătute amplu în paginile acestei reviste, este însă necesar şi un efort considerabil de creare şi implementare a unui cadru legislativ adecvat, atât la nivelul reglementărilor primare, cât şi al celor secundare. Trebuie recunoscut şi respectat în acest sens atât efortul autorităţilor de supraveghere al BNR, cât şi al colegilor din comisiile de specialitate ale Asociaţiei Române a Băncilor, care, în ciuda problemelor curente, găsesc resurse pentru dezbaterea aspectelor inedite juridice şi tehnice de perfecţionare a noilor sisteme. Despre aceste provocări juridice vom vorbi însă în numerele viitoare ale revistei.
Parerea ta conteaza: 
Una spunem, alta facem
