Revista >> Bank Watch Februarie 2010 [Nr. 10] >> Noi banci pentru o noua economie

“Timeo Danaos et dona ferentes” sau Politica balcanică şi macroeconomică, á la grec

Marcelina Joavina

20 Martie 2010

Dar, intervenţiile Cancelarului german Angela Merkel şi a Preşedintelui Băncii Centrale Europene, Jean Claude Trichet, au clarificat natura ameninţării pe care Grecia o aduce asupra monedei europene.

La fel ca în cazul celorlalte valute internaţionale, suportul pentru euro rezidă în disciplina financiară, numai că, spre deosebire de celelalte valute importante, euro este emis de 16 state autonome, asupra cărora Uniunea Europeană nu are autoritate deplină. Cu alte cuvinte, dacă un membru al său vrea să angajeze împrumuturi care pot să-i afecteze riscul de credit şi forţeaza un faliment, nu este nimeni care să i se opună în mod direct.

Merkel a rezumat astfel situaţia: “Cine ar putea să impună parlamentului grec implementarea unei reforme a pensiilor?”.

FMI poate, UE nu:

Sunt destul de puţine semne că Atena va începe reformele sau va reduce datoriile de bunăvoie. De fapt, reforma fiscală propusă de guvern a devenit un fel de glumă de când EU s-a referit în limbaj diplomatic ca având “iregularităţi statistice”. Nu numai că guvernul a sugerat că poate reduce deficitul bugetar în următorii 2 ani, dar a şi prognozat că economia va continua să crească în 2011 (am mai auzit asta undeva, parcă, nu?!). Cum pieţele financiare şi mulţi oficiali ai UE nu cred că Grecia va realiza planul propus, cresc şi presiunile asupra Atenei pentru reducerea suplimentară a cheltuielilor. Primul ministru grec se teme de declanşarea miscărilor sociale dacă se vor impune măsuri mai drastice şi este pentru o strategie de reducere graduală (adică, mai direct spus, se teme pentru pierderea puterii...). Europenii consideră Grecia singura responsabilă pentru situaţia creată, prin a cărui dezvăluire, în Octombrie 2009, UE a rămas stupefiată. Iar un oficial al Comisiei Europene declara că “Este un consens pentru o decizie de a aplica cu stricteţe regulamentul”.

O soluţie ar fi scoaterea Greciei din zona euro. Această “rezolvare”, care ar expune euro la un risc mai ridicat, a fost imediat refuzata de Trichet, care a dorit să menţioneze că ECB nu va acorda Greciei vreun “tratament special”. Vă daţi seama, într-o uniune fără parghii corectoare reale, cu PIIGS care aşteaptă sufocaţi la rând,... (de bine, de rău, ţările CEE şi-au ţinut rând la coadă la FMI!...). Greu de crezut de altfel, când o singură breşa în sistem ar supune ECB la presiuni enorme în faţa altor membri din grupul PIIGS care se confruntă cu dificultăţi în controlul deficitului.

De aici, incertitudinea pieţelor şi, cum ceasul ticăie pentru Grecia, remarcile lui Trichet au condus la rândul lor la scumpirea CDS-urilor pentru Grecia. Şi chestiunea pare să fie cea mai proastă veste pentru băncile greceşti, care deţin în mare măsura titlurile de credit ale statului grec.

Alternativele pe care le caută Trichet pentru salvarea ţării nu par mai bune pentru euro. “Un astfel de bail out va fi contrar spiritului pactului de stabilitate euro, aducând în joc hazardul moral al politicii fiscale”, declarau experţii valutari.

Dacă deficitul excesiv nu este corectat, UE ar putea pedepsi Grecia, prin a-i impune constituirea unui depozit nerambursabil la Comisia Europeană, soluţie care are şi ea dezavantajele ei, prin reducerea încrederii în piaţă şi înrăutăţirea situaţiei economice a Greciei.

Întreaga problemă grecească arată de asemenea insuccesul zonei euro de a prezenta o revenire robustă din recesiunea globală recentă (sau actuală?).