Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

e-Primăvară şi administraţia publică face shopping IT pe bani europeni

03 Aprilie 2010



Cât de e-Ficient este însă procesul de implementare?


A venit primăvara şi, împreună cu ea, şi frenezia implementării proiectelor care au fost selectate pentru finanţare în cadrul sesiunilor de cereri de proiecte e-Guvernare şi Interoperabilitate din anul 2008. Primării, Consilii Judeţene şi instituţii ale administraţiei centrale se întrec în cursa implementării de sisteme informatice destinate, în general, oferirii de servicii publice către cetăţeni, dar şi optimizării activităţii lor interne. Sisteme informatice complexe au fost finanţate, de asemenea, prin PO DCA, dar şi prin alte mecanisme de finanţare europene specifice (cum ar fi, de exemplu, Facilitatea Schengen).

Demararea implementării proiectelor IT din Fonduri Structurale a început însă să scoată în evidenţă şi probleme, atât de ordin administrativ şi procedural, cât şi strategic, tehnic şi financiar. În speranţa că analiza acestor deficienţe va ajuta viitorii beneficiari de finanţări europene, voi trece în revistă câteva astfel de probleme cu care se confruntă în acest moment cei care implementează proiecte – fie ei beneficiari, furnizori tehnici sau consultanţi.


Achiziţiile publice

Beneficiarii de finanţări nerambursabile trebuie să ţină cont de legislaţia în domeniul achiziţiilor publice în momentul pregătirii şi al derulării procedurilor de achiziţie publică aferente proiectelor cu finanţare europeană. Nerespectarea principiilor liberei competiţii, restricţionarea participării la procedura de achiziţie prin stabilirea unor criterii de selecţie excesive sau nerelevante faţă de obiectul achiziţiei sunt tot atâtea motive care pot duce la corecţii de ordin financiar aplicate beneficiarului de către finanţator. Este important de precizat că finalizarea procedurii de achiziţie, inclusiv în urma respingerii de către CNSC a unor contestaţii, nu garantează faptul că, în urma verificării dosarului achiziţiei de către finanţator, acesta nu va constata încălcări ale principiilor mai sus menţionate, care pot duce la aplicarea de corecţii financiare. Astfel de “excese” au fost deja constatate în multe situaţii şi au determinat transmiterea de avertismente atât de către ANRMAP, cât şi de către Autorităţile de Management sau de către Organismele Intermediare.


Calendar de proiect nerealist

Principalele probleme în această direcţie provin din etapa de pregătire a Cererilor de Finanţare şi se datorează unor estimări excesiv de optimiste cu privire la duratele de derulare a procedurilor de achiziţie publică (într-un context în care licitaţiile IT sunt oricum cronic afectate de mania contestării), dar şi subestimării efortului de analiză sau a celui necesar pentru tranziţia în operare curentă a noului sistem. În majoritatea proiectelor în care suntem implicaţi, durata proiectului a fost planificată la limita maximă a termenului permis de către finanţator (24 de luni), ceea ce nu oferă niciun fel de marjă pentru întârzieri inerente unui proces de implementare. Trebuie de asemenea ţinut seama de faptul că, după finalizarea implementării, proiectul trebuie auditat din punct de vedere tehnic şi financiar, iar aceste activităţi pot scoate la iveală nevoia unor remedieri care să necesite un timp ce nu a fost planificat în acest scop. Există astfel riscul ca, din obligativitatea respectării termenului maxim de 24 de luni pentru implementare, unii beneficiari să acorde acceptanţele finale furnizorilor chiar dacă nu toate aspectele soluţiilor tehnice sunt 100% funcţionale.


Probleme de buget

Problemele bugetare acoperă o gamă largă de situaţii. Astfel, am întâlnit cazuri în care bugetul estimat era acoperitor pentru implementarea unei soluţii tehnice de calitate, dar, în urma licitaţiilor publice organizate, au fost selectate soluţii pentru care furnizorii au oferit preţuri agresiv de mici, care să le garanteze câştigarea licitaţiei. Datorită unor caiete de sarcini insuficient detaliate din punct de vedere tehnic, astfel de soluţii “de dumping” nu au putut fi descurajate şi, astfel, beneficiarul a selectat o soluţie care îi oferă oportunitatea unei economii financiare faţă de bugetul oricum aprobat, dar cu preţul reducerii funcţionalităţii tehnice.


O altă gamă de probleme de ordin bugetar are legătură cu subestimarea (sau chiar “uitarea”) unor costuri aferente soluţiei tehnice proiectate, ceea ce a forţat furnizorii să găsească alternative tehnice mai “neortodoxe” pentru a se putea încadra în bugetul de achiziţie (evitarea unor costuri de licenţiere, limitarea costurilor cu serviciile etc.). Toate aceste “artificii” comerciale se răsfrâng însă, în final, asupra solidităţii soluţiei tehnice implementate de furnizor sau limitează efortul pe care acesta este dispus să îl investească în procesul de implementare şi, implicit, funcţionalităţile pe care le va pune la dispoziţia beneficiarului sau calitatea livrabilelor tehnice rezultate. Problema subestimării financiare a fost şi mai mult agravată de devalorizarea leu/euro cu peste 15% între momentul pregătirii cererii de finanţare şi momentul organizării licitaţiilor, în iarna anului 2009, în condiţiile în care, pentru echipamente, 15% este marja de profit pe care o practică un furnizor de echipamente.


Obiective nerealiste

În goana după preţioasele puncte necesare în vederea unei cât mai bune clasări a proiectului în vederea obţinerii finanţării nerambursabile, mulţi beneficiari (sau consultanţi) au proiectat soluţii nerealiste, nu atât din punct de vedere tehnic, cât din punct de vedere funcţional, instituţional sau legal. Astfel, unele proiecte au propus o listă impresionantă de servicii electronice pentru cetăţeni sau mediul de afaceri care ar urma să fie implementate şi să devină operaţionale, fără însă a aprofunda constrângerile de ordin practic sau legal. În etapa de analiză a implementării proiectelor se dovedeşte faptul că multe dintre aceste obiective funcţionale sunt nerealizabile sau oferă funcţionalităţi limitate (informatizarea parţială a procesului, nereuşind eliminarea totală a necesităţii interacţiunii directe între administraţie şi cetăţean). Nici indecizia autorităţilor în domeniu nu ajută, un exemplu concret fiind stadiul operaţionalizării Ghişeului Unic de Plăţi, pe a cărui disponibilitate mulţi solicitanţi de finanţare s-au bazat în momentul elaborării proiectelor, ţinând cont de faptul că plata electronică este obiectivul final al multor servicii electronice propuse spre implementare. De asemenea, solicitarea explicită de realizare a integrării cu Sistemul Electronic Naţional a împins mulţi solicitanţi spre soluţia interfaţării cu Ghişeul Unic de Plăţi, care părea cea mai accesibilă componentă a SEN.


Beneficiarii finanţărilor nerambursabile trebuie să ţină cont de faptul că, la finalizarea proiectelor, vor trebui să dovedească atingerea obiectivelor promise în cererea de finanţare.


Dificultăţi la rambursarea cheltuielilor

Odată cu primele cereri de rambursare a cheltuielilor, au apărut şi primele probleme de eligibilitate a cheltuielilor. Una dintre cauzele problemelor de eligibilitate a cheltuielilor se datorează, de exemplu, unor situaţii în care beneficiarii au inclus în caietele de sarcini activităţi sau echipamente care nu fuseseră incluse explicit în bugetele detaliate ale cererilor de finanţare, sau unor situaţii în care proiectele tehnice au fost foarte vagi şi, cu toate că au fost acceptate spre finanţare, la momentul iniţial, la momentul rambursării cheltuielilor se descoperă discrepanţe mari între soluţia tehnică planificată şi cea achiziţionată. O altă problemă de eligibilitate a costurilor provine din regulile (uneori netransparente) pe care Autorităţile de Management sau Organismele Intermediare le aplică, în sensul verificării încadrării fiecărui element de cost (la nivel de echipament) în costul unitar estimat în cadrul cererii de finanţare. Chiar dacă, în ansamblu, ofertele selecţionate în cadrul procedurilor de achiziţie publică se încadrează în bugetele estimate, există multe situaţii în care unele elemente de cost sunt mai mari decât cele estimate, iar altele sunt mai mici. Un alt exemplu concret care produce modificări semnificative în bugetele aprobate este cel în care se bugetează iniţial servicii de dezvoltare software pentru construirea unei aplicaţii, iar în cadrul procedurii de achiziţie furnizorul oferă o soluţie construită pe baza unei soluţii standard, care implică costuri de licenţiere şi o diminuare a costurilor aferente serviciilor de dezvoltare. Toate aceste situaţii trebuie gestionate cu atenţie, trebuie notificate finanţatorului şi pot duce la amendarea contractelor de finanţare. În caz contrar, beneficiarul este în situaţia de a nu îşi putea recupera sumele investite în proiect.


Cu toate dificultăţile administrative, tehnice sau financiare, finanţările europene nerambursabile sunt totuşi o oportunitate deosebită de realizare a unor proiecte interesante în sprijinul eficientizării administraţiei publice, într-o perioadă austeră din punct de vedere economic, în care bugetele proprii ale instituţiilor publice nu pot susţine investiţii de asemenea anvergură.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite