Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Cercetare si Invatamant superior >> Articole

Cheia comunicării ştiinţifice eficiente

09 Aprilie 2010



Ziariştii de ştiinţă şi comunicatorii din zona cercetării determină împreună transmiterea optimă a mesajului ştiinţific. Aceasta afirmatie, cu valoare de truism la nivel teoretic, dar cameleonică în planul realităţii, a reprezentat una dintre concluziile principale ale workshop-ului cu tema Jurnalism şi Cercetare Ştiinţifică, desfăşurat joi la sediul Grupului pentru Dialog Social, eveniment la care au participat reprezentanţi atât din rândul jurnaliştilor de ştiinţă, cât şi din rândul cercetătorilor.

În altă ordine de idei, lipsa de vizibilitate a rezultatelor cercetării este dependentă de dimensiunea celor două grupuri de comunicatori, dar şi de nivelul de pregatire.

În timp ce în Marea Britanie comunitatea jurnaliştilor ştiinţifici numără, potrivit afirmaţiilor domnului Alexandru Mironov, în jur de 900 de membri, în România nu putem identifica mai mult de 20 de ziarişti dedicaţi acestui domeniu. Un alt minus vine din zona calificărilor. Este nevoie de jurnalişti de ştiinţă bine pregătiţi, care să preia mesajul ştiinţific fără lacune şi greşeli de interpretare. Dupa cum a subliniat şi prof. dr. ing. Anton Anton, fostul preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică(ANCS), un aspect binecunoscut este acela că în ţara noastră nu există niciun master pentru formarea jurnaliştilor de ştiinţă.

De cealalta parte există de asemenea un teren pe care se poate construi nelimitat. Astfel, din rândul Institutelor de Cercetare, doar Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a creat un birou de presă, care semnalează periodic rezultatele şi noile abordări ale Institutului. Totodata, ICPE-CA a dezvoltat numeroase iniţiative de apropiere a mass-media de rezultatele cercetării, fiind, în acest caz, coorganizator al acestui eveniment. În rest comunicarea rezultatelor R&D este realizată ocazional de directori de Institut, directori ştiinţifici, directori de proiecte sau cercetători cu abilităţi naturale de comunicare, fără a avea însă o pregătire adecvată în transmiterea informaţiilor într-un limbaj accesibil şi atractiv pentru publicul larg sau pentru anumite categorii profesionale. În consecinţă, informaţiile care vin din sfera comunităţii ştiinţifice sunt ermetice, greu digerabile, formulate într-un limbaj specializat, foarte tehnic şi puţin acrosant pentru cititori.


Bugetele şi comunicarea

Un alt factor care influenţează decisiv densitatea şi periodicitatea mesajelor ştiinţifice este cel economic. Astfel, în „era Anton Anton”, când bugetul Cercetării a crescut susţinut an de an, entităţiile din cercetare au comunicat mult mai frecvent şi au organizat periodic evenimente de promovare a rezultatelor proprii, atât în mass-media, cât şi în rândul comunităţii oamenilor de afaceri. Un exemplu în acest sens a fost proiectul itinerant Caravana Inovarii, creat şi sustinut în 2008 de ANCS, care a avut nu numai rolul de a prezenta întreprinzătorilor rezultatele activităţii de cercetare, ci şi de a colecta informaţii utile de la reprezentanţii companiilor cu care cercetătorii au intrat în contact pe parcursul traseului lor naţional.

Participantii la workshop au convenit că rezultatele cercetării ştiinţifice, mai ales cele care provin din finanţări bugetare, trebuie prezentate public, prin intermediul jurnaliştilor profesionişti, pentru a fi justificate fondurile publice implicate. Prin mesajul lor, cercetătorii trebuie însă să trezească interesul pieţei, iar informaţiile transmise trebuie să fie vandabile, a subliniat doamna Mihaela Ghiţă, comentator la Radio România Cultural. Acest lucru nu se intâmplă însă, pentru că instituţiile de cercetare nu au PR care să transmită informaţia către mass-media, a arătat doamna Corina Negrea, realizator de emisiuni la Radio România Cultural.

Pe parcursul workshop-ului s-a evidenţiat şi faptul că ţările care au investit în inovare şi în cercetare, dar şi în promovarea rezultatelor, au trecut mai repede prin criză, numai inovarea şi comunicarea inovativă reuşind să conducă către o dezvoltare durabilă a societăţii. Începând cu 2009, fondurile alocate cercetării ştiinţifice din România sunt însă insuficiente, poate cu mult sub o limită decentă, în timp ce majoritatea ţărilor europene au un buget cel puţin egal cu bugetul din 2008, dinaintea începutului crizei economice. În consecinţă, multe dintre proiectele începute în 2007 riscă să nu mai fie finalizate, în pofida semnalelor primite de la Comisia Europeană, care a recomandat mărirea bugetelor cercetării ştiinţifice în condiţii de criză.

Deşi în România comunicarea ştiinţifică se află la un nivel scăzut, existenţa sa, însoţită de permanentizarea unor astfel de întâlniri între cercetători şi ziarişti, reprezintă o dimensiune fundamentală şi totodată o promisiune de creştere. Asemenea unei ghinde, care are tot ce-i trebuie pentru a deveni stejar.









Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite