Revista >> Bankwatch Martie 2010 [Nr. 11] >> Drept Bancar

Provocări juridice actuale (II)

Giovani-Horatiu Schiopu

15 Aprilie 2010

Giovani-Horaţiu Şchiopu
Vicepreşedinte Executiv Romanian International Bank

Prin prisma ultimelor evoluţii în piaţa europeană, zguduită de sincopele sistemului financiar-bancar grecesc, acompaniate de avertismentele Comisiei de la Bruxelles şi de rezervele exprimate public de unele state la ideea extinderii Euro-Zonei, crearea SEPA devine o provocare juridică, dar mai ales politică şi economică.

Prin Agenda de la Lisabona din martie 2000, s-a stabilit între altele, ca deziderat fundamental, că Uniunea Europeană trebuie să devină până în 2010 ”cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. Lăsând la o parte analiza stadiului îndeplinirii acestui deziderat, este de menţionat că unul dintre mijloacele atingerii acestuia este crearea unei zone unice de plăţi, denumită Single Euro Payments Area – SEPA. Prin intermediul acesteia se urmăreşte adâncirea integrării economice şi creşterea transparenţei prin asigurarea unei pieţe competitive de plăţi de mică valoare în euro, care să impună o îmbunătăţire calitativă a serviciilor, produse mai eficiente şi alternative mai ieftine de efectuare a plăţilor. SEPA este astfel un proiect de armonizare, standardizare şi restructurare a pieţelor naţionale de plăţi în scopul unificării într-o singură piaţă internă a pieţelor de plăţi de mică valoare în euro.

În România, plăţile în euro se realizează, în principal, prin transfer credit sau prin carduri bancare. Operaţiunile de direct debit sunt încă foarte puţin uzitate în ciuda avantajului oferit de reducerea timpului cheltuit, spre exemplu, cu plata utilităţilor. O altă particularitate a cadrului legal românesc aplicabil plăţilor în euro, indiferent de instrumentul sau modalitatea de plată utilizată, o constituie restricţiile impuse de Regulamentul valutar în vigoare, privind efectuarea plăţilor în euro între anumite categorii de persoane rezidente (între persoane juridice şi, respectiv, între persoane fizice şi persoane juridice), restricţii prevăzute în Regulamentul BNR nr. 4/2005 privind regimul valutar, republicat.

Drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în transferuri credit transfrontaliere în euro, în relaţia cu statele membre ale Spaţiului Economic European, precum şi condiţiile de efectuare a acestora sunt reglementate începând cu 1 noiembrie 2009, prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată¹, care transpune Directiva CE/64/07 privind serviciile de plăţi în piaţa unică.

Câteva dintre principiile SEPA sunt conţinute de Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009, privind plăţile transfrontaliere în Comunitate, care abrogă Regulamentul (CE) nr. 2560/2001.

Principiul egalităţii comisioanelor

Un principiu important reglementat prin acest Regulament este cel al egalităţii comisioanelor². Astfel, se consideră esenţial ca, pentru buna funcţionare a pieţei interne şi pentru facilitarea schimburilor comerciale transfrontaliere în cadrul Comunităţii, comisioanele pentru plăţile transfrontaliere în euro să fie identice cu cele pentru plăţile corespunzătoare dintr-un stat membru. Acest principiu se aplică plăţilor transfrontaliere în euro dar şi în coroane suedeze (kronor) până la 50000 EUR sau echivalent.

Potrivit Regulamentului, principiul egalităţii comisioanelor ar trebui să se aplice plăţilor iniţiate sau efectuate pe suport de hârtie sau în numerar, care sunt prelucrate electronic pe parcursul etapelor de plată, cu excepţia cecurilor, precum şi tuturor comisioanelor legate direct sau indirect de o operaţiune de plată, inclusiv comisioanelor pe care le presupune un contract, cu excepţia comisioanelor de conversie monetară. Sunt evidenţiate ca şi comisioane indirecte, comisioanele aplicate pentru constituirea unui ordin de plată permanent, comisioanele pentru efectuarea de plăţi prin card de plată, de debit sau de credit, care ar trebui să fie aceleaşi şi pentru plăţile naţionale, şi pentru plăţile transfrontaliere în cadrul Comunităţii.

În vederea aplicării principiului egalităţii comisioanelor, pentru fiecare categorie de operaţiune de plată transfrontalieră trebuie să fie identificată o plată naţională care are caracteristici identice sau foarte apropiate cu plata transfrontalieră. Ca şi criterii de asimilare a plăţilor naţionale cu cele transfrontaliere, sunt enumerate: canalul de iniţiere, de executare şi de finalizare a plăţii, gradul de automatizare, orice formă de garantare a plăţii, statutul clientului şi relaţia cu prestatorul serviciilor de plată sau instrumentul de plată utilizat.

De la acest principiu există o excepţie, conţinută în art.4 (3) şi anume: Prestatorul serviciilor de plată poate aplica unele comisioane suplimentare faţă de cele aplicate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) utilizatorului serviciilor de plată în cazul în care acesta din urmă dă instrucţiuni prestatorului de servicii de plată să efectueze operaţiunea de plată fără a comunica codurile IBAN şi BIC în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. Aceste comisioane trebuie să fie adecvate şi în acord cu costurile. Ele sunt convenite între prestatorul serviciilor de plată şi utilizatorul serviciilor de plată. Prestatorul serviciilor de plată informează utilizatorul serviciilor de plată cu privire la valoarea comisioanelor suplimentare în timp util, înainte ca utilizatorul serviciilor de plată să fie supus obligaţiilor care decurg dintr-un astfel de acord.

În ce priveşte operaţiunile de debitare directă, Regulamentul prevede chiar o limită valorică a comisionului de interschimb multilateral pentru operaţiunile transfrontaliere. Astfel, în art. 6 se prevede că: „În absenţa oricărui acord bilateral între prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului plăţii şi cel al plătitorului, se aplică un comision interschimb multilateral de 0,088 EUR, care poate fi plătit de prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului plăţii către prestatorul serviciilor de plată al plătitorului pentru fiecare operaţiune de debitare directă transfrontalieră efectuată înainte de 1 noiembrie 2012, cu excepţia cazului în care între prestatorii de servicii de plată în cauză a fost convenit un comision interschimb multilateral mai mic.”