Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

ATM-ul, între operatori şi bănci

30 Aprilie 2010




Dr. Călin Rangu
Povestea ATM-ului a început de mult, prin America, în dorinţa de diversificare. Pentru a evita anumite reglementări ale momentului, cardurile bancare şi terminalele ATM au reprezentat o soluţie care s-a extins în întreaga lume. Între timp, cele două tehnologii au evoluat după reguli proprii, într-o conexiune strânsă.
Fiind concepte care utilizează tehnologii avansate, de la nivel hardware la cel al securităţii informatice, băncile au început prin dezvoltări interne, implementând sisteme de procesare a cardurilor, cumpărând propriile ATM-uri, de fapt bancomate simple, doar pentru extragere de numerar. ATM-urile adevărate, prin care să derulezi o serie de operaţiuni proprii fără numerar, sau pentru depozitare de numerar, apărând mai târziu.


Faza ulterioară a fost să externalizeze aceste reţele de tehnologie avansată către operatori specilizaţi, care fiind specializaţi o pot face mai bine. Însă, cum se întâmplă în outsourcing uneori, externalizările pot fi şi piedici în dezvoltare, operatorul dorind să ţină un status-quo, să-şi amortizeze invesţiile. Şi cum băncile, în competiţia acerbă între ele, solicită tarife din ce în ce mai mici, operatorii sunt puşi în situaţia de a reduce cheltuielile, inclusiv cele de cercetare şi dezvoltare proprie. Această situaţie este ca un boomerang.


Băncile solicită noi produse cu care să se diferenţieze pe piaţă. Operatorii le evită deoarece implică costuri şi ştiu că în pasul următor băncile vor cere şi pentru aceste produse preţuri mai mici, amortizarea dezvoltării fiind sub semnul întrebării. În final tot banca, de fapt clienţii săi nu au acces la acele produse noi. Lipsa produselor se reflectă în subutilizarea ATM-urilor. O maşină ATM poate face multe operaţiuni, poate fi o mică bancă în sine, la care clientul să deruleze aproape toate operaţiunile pe care şi le doreşte. De fapt, ar trebui să fie o sinergie a aplicaţiei de Internet Banking cu cea de bancomat. Prin Internet poţi face multe operaţiuni, dar nu poţi extrage numerar (eventual doar bani electronici, dar nu prea se întâmplă). La bancomat poţi extrage cash, dar nu poţi deschide conturi şi a efectua alte operaţiuni.


Atunci de ce nu am uni cele două sisteme într-un ATM inteligent, multifuncţional? Deoarece uneori nu vedem ce simple pot fi lucrurile de lângă noi şi ce complicate sunt dacă aplicăm scenarii clasice, conservatoare. Structurile organizaţionale cresc pentru a se susţine singure şi în final pentru a nu fi schimbate. Inerţia organizaţională este mare. Atunci se încearcă a lucra cu parteneri externi, care ar trebui să fie mai flexibili, mai adaptaţi la schimbare. Însă şi acel partner este tot o organizaţie ca şi clientul, cu probleme similare, cu inerţii proprii. Cum să ieşim din acest cerc? Nu putem. Putem doar evolua într-o spirală, dându-ne seama la timp de momentul ascensiunii. Iar factorii determinanţi sunt oamenii, viziunea acestora, dorinţa de autodepăşire, de a trece peste obstacole şi a crea ceva nou, de a aduce societăţii şi sieşi noi împliniri.

Soluţiile hibride sunt cele care funcţionează cel mai bine. Un exemplu edificator este cel al inteligenţei articiale. La fiecare nivel de evoluţie, la apariţia sistemelor expert, apoi a reţelelor neurale, apoi a tehnologiilor fuzzy, în fiecare fază s-a considerat că acel concept este soluţia. Şi nu a fost, a apărut altceva, apoi altceva. În final soluţiile hibride, luând câte un pic din fiecare şi armonizându-le, au fost calea.


La fel şi în domeniul ATM-urilor şi al procesării de carduri. Soluţiile nu sunt extreme, ci sunt hibride. Băncile pot utiliza elemente proprii, interconectate cu procesatorii de carduri. Dacă o bancă are o structură dezvoltată pe SOA (Service Oriented Architecture), este normal să reutilizeze ce are, ATM-ul să apeleze la acele componente utilizate de sistemele băncii, în mod direct, fără a mai apela la un operator extern.


Operatorii au însă rolul lor foarte clar, de poartă către sistemele internaţionale centralizate de tip VISA, Mastercard etc. şi nu numai.


Dar cum cardurile sunt ataşate conturilor curente, iar contul curent e definit în bancă, produsele se pot lansa mult mai uşor la nivelul băncii, alături de locul unde este plasat contul, decât acolo unde este procesat cardul.




Tags: ATM, Calin Rangu

Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite