Revista >> Bankwatch Aprilie 2010 [Nr. 12] >> Instrumente de plati

Tendinţe în utilizarea acreditivelor

Catalina Chicu

30 Aprilie 2010

Criza internaţională are impact şi asupra acreditivelor:

- De multe ori acreditivele nu sunt prelungite în aceleaşi condiţii de preţ;
- Comercianţii nu mai acceptă anumite tranzacţii decât prin intermediul acreditivelor;
- A crescut tendinţa exportatorilor de a solicita confirmarea acreditivelor pentru a avea un angajament în plus la încasarea documentelor.

e-UCP

E-UCP a fost dezvoltat de ICC în 2003 ca o anexă a UCP pentru a permite procesarea documentelor în format electronic. Timp de cinci ani de la intrarea în vigoare a e-UCP, nu a existat niciun caz de procesare electronică a acreditivelor. Acest lucru indică faptul că încă există reticenţe în utilizarea mediului electronic pentru procesarea acreditivelor şi că momentul lansării e-UCP a fost neadecvat.

Tot în vederea automatizării procesării acreditivelor a fost dezvoltată în aprilie 2007 şi soluţia Trade Services Utility (TSU) de către SWIFT. TSU permite băncilor participante să reconcilieze automat datele extrase dintr-o comandă cu cele conţinute în documente adiacente. Până în prezent, 60 de bănci au subscris la TSU.

Acreditivele ca instrument politic

În 2001 programul Naţiunilor Unite “petrol contra hrană”, prin care Irak putea exporta petrol numai cât sa îi permită importul de mâncare şi medicamente, a dat o reputaţie proastă acreditivelor întrucât banca ce se ocupa de această tranzacţie juca rolul atât de bancă a importatorului cât şi cea a exportatorului – de aici rezultând un conflict de interese şi compromiterea corectitudinii verificărilor discrepanţelor. Persoane “favorizate” au avut ocazia să deschidă acreditive pentru importul de petrol din Irak la preţuri scăzute, care au fost revândute apoi pentru a aduce un profit imens.

Acreditivele au fost de asemenea folosite ca mijloc de a impune sancţiuni asupra Iranului pentru a le descuraja planurile de îmbogăţire a uraniului. Acreditivele emise de bănci iraniene nu au avut căutare, afectând alimentarea ţării cu provizii de bază.

Concluzii

Acreditivul rămâne un instrument de plată de bază: deşi multe bariere comerciale au fost înlăturate, a rămas riscul de contrapartidă.

Informarea clienţilor despre reguli, tehnici şi practici este esenţială şi băncile au un rol important în realizarea acestui scop.