Industry Watch >> Educatie >> Stiri si comunicate

Paradoxul noilor media: Comunică mai uşor, dar audienţa devine volatilă

Eduard Paraschiva

25 Mai 2010

Dr. Lee Becker, director al James M. Cox Jr. Center for International Mass Communication Training and Research din cadrul Grady College, cunoscută şcoală de jurnalism din SUA, a participat la workshop - ul Media Changes, Public Information and Public Responsibility, organizat de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative. Cu această ocazie a acordat un interviu revistei Market Watch, in care am aflat care este viziunea sa despre comunicarea ştiinţifică şi impactul noilor media.

Care sunt trăsăturile de bază ale comunicării ştiinţifice în SUA?

Comunitatea ştiinţifică din SUA se bazează pe Asociaţia Jurnaliştilor de Ştiinţă pentru o comunicare eficientă spre propriul public ţintă, prin publicaţii specializate. În România ştiu că jurnalistul de ştiinţă are încă un statut incert, generat de gradul redus de promovare a cercetării româneşti, cât şi de numărul foarte mic de jurnalişti din domeniu. În ceea ce priveşte audienţa, indiferent de spaţiul geografic, mesajul ştiinţific este copleşit de cel generalist. Salvarea vine de la publicul specific media ştiinţifice, unul fidel, care caută atent subiectele de interes.

Preocuparea pentru jurnalismul ştiinţific este demonstrată în SUA de marile centre de comunicare, aflate mereu în legătură cu ziariştii. Acestea organizează chiar stagii de specializare pentru ziarişti, de la 2-3 săptămâni până la 3 luni. O regulă este certă în SUA: majoritatea organizaţiilor din domeniu au specialişti în comunicare ştiinţifică. Mesajul acestora este preluat de jurnalişti specializaţi care, păstrând realitatea faptelor, îl traduc publicului ţintă.

Cum vedeţi mass-media actuale în contextul comunicării ştiinţifice?

În prezent trăim un paradox. Nu a fost niciodată mai uşor pentru jurnalişti sau pentru comunicatorii de ştiinţă să creeze şi să distribuie propriul conţinut, dar nici nu ne-a fost mai greu să atingem şi să păstrăm audienţa. Aceasta este împărţită constant între mass media clasice şi Internet, cu din ce în ce mai multele sale platforme de comunicare. Dificultăţile ţin de alegerea corectă a metodelor prin care poţi atinge un anume public.

Care sunt cele mai potrivite media pentru comunitatea ştiinţifică?

Dacă privim numărul de exemplare pe ediţie, am spune că atingi un public mai numeros cu media tradiţionale (ziare, reviste, radio sau TV) şi cu un mesaj generalist. Secretul ar fi deci mesajul general, nu limbajul specializat. Dar astfel ştim că ziarul a ajuns în mâna cititorilor sau în cutiile poştale, fără să cunoaştem câţi dintre ei chiar citesc articole de ştiinţă. La fel şi cu emisiile din media electronice (radio sau TV).
Dacă ai un produs online, cunoşti câţi cititori ai pentru fiecare articol, cu o măsurătoare exactă, dar cu cifre mult mai mici comparativ. Ajungem deci să comparăm un mecanism foarte imprecis de măsurare (cu cifre mulţumitoare) cu unul foarte precis, ambele cu neajunsuri specifice.

Cum poate fi atrasă totuşi o audienţă largă?

Jurnaliştii vor să lucreze pentru o organizaţie media importantă (USA Today, New York Times, etc), putând astfel atinge un public potenţial mare. Dar toate aceste organizaţii supravieţuiesc financiar foarte dificil şi reduc din investiţiile în jurnalism. Deci, chiar dacă este mai uşor să creezi mesajul şi să-l distribui, este din ce în ce mai greu să ajungi la oameni, să ai oportunitatea de a avea acces la audienţe mari.
Jurnalismul de ştiinţă este foarte căutat în publicaţiile specializate, în formă clasică şi online (www.scientificamerican.com, www.discovermagazine.com etc), dedicate total subiectelor ştiinţifice. Dar, ca orice mijloc clasic de comunicare, în condiţiile economice actuale se confruntă cu lupta pentru profit, înr-un mediu foarte competitiv, cu clienţi de publicitate mai puţini şi mult mai pretenţioşi. Ar putea treace total pe Internet, dar atunci dispar mecanismele de atingere a unei mari audienţe potenţiale, prin forma clasică, tipărită.
Soluţia pentru moment pare a fi combinarea formei clasice cu cea online, atrăgând astfel public din ambele părţi.

Care dintre vechile media credeţi că vor rezista în viitor?