Industry Watch >> Educatie >> Stiri si comunicate

Istorii ale comunicării în pripă

Eduard Paraschiva

27 Mai 2010

Comunicarea eronată a unor mesaje aduce intotdeuna neajunsuri . Însă, când greşim la nivel instituţional, situaţia intră în altă dimensiune, se generalizează si capătă puteri distructive. Despre manipularea maselor şi comunicarea în pripă, despre tulburări sociale şi Gripa Porcină, dar şi despre campanii eşuate ale Băncii Mondiale au vorbit specialişti români şi americani în cadrul evenimentului „Media Changes, Public Information and public Responsability”, organizat de Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA).

Momentul este unul propice unor astfel de dezbateri, după ce tocmai am trecut peste „cea mai mare grevă din România”, provocată şi de strategia incoerentă de comunicare a Guvernului. O comunicare bună a puterii politice ar aduce însă o înţelegerea mai clară a realităţii economice, solidaritate, adoptarera unor soluţii echitabile şi mai ales evitarea tensiunilor sociale.

Pentru moment însă, reticenţa în folosirea specialiştilor în comunicare este dublată de o lipsă acută de fonduri din cauza neînţelegerii nevoii de PR, noţiunea care mai trebuie încă explicată oamenilor chiar şi în Statele Unite ale Americii, ţară care a dat întemeietorii Comunicării ca ştiinţă.

„La români „publicul” există doar în cursurile de specialitate. Ori, pentru o comunicare de succes, prioritară este înţelegerea şi atragerea publicului de partea ta”, afirmă Paul Dobrescu, rectorul SNSPA (centru foto). Decidenţii nu acordă importanţă comunicării, până nu ajung negativ în presă. Apoi caută urgent echipe şi ajung la comunicarea de criză, cu un set diferit de caracteristici şi număr restrâns de specialişti. „De fapt politicienii sau liderii din diferite domenii nu ar trebui să apară în campaniile de comunicare, ci să formeze echipe de profesionişti care să facă aceste campanii aşa cum trebuie”, consideră Remus Pricopie, decan al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din Bucureşti (stanga foto).

Avem o scuză. În România se vorbeşte prima dată despre comunicarea instituţională după1989. Oameni şcoliţi nu existau, iar posturile au fost ocupate de absolvenţi ai facultăţilor de limbi străine, psihologie, filosofie sau chiar de ingineri, arhitecţi, persoane formate în domenii fără legătură cu cel al comunicării. Deveniţi specialişti, aceştia încă mai luptă cu şefii aleşi politic pentru a demonstra nevoia de comunicare profesională şi a evita eşecul unor campanii de comunicare. Readucem în atenţie o parte dintre acestea, de scoţând acum la suprafaţă mecanismele care au dus spre dezastrul unor astfel de acţiuni.

Elementar: AH1N1, NU Gripă Porcină !

Specialiştii americani în comunicare au decis ca în SUA să nu se folosească apelativul de Gripă Porcină, ci acela de AH1N1, pentru a proteja industria alimentară. „La noi Guvernul trebuie să facă mai mulţi paşi în comunicarea cu cetăţenii, dialogul fiind încă infantil. De aici o serie largă de probleme, până la apariţia de mişcări sociale”, susţine profesorul Remus Pricopie. Grevele şi protestele din această perioadă au loc din cauza unor hibe de comunicare ale Guvernului, recunoscute public chiar de oficiali ai partidului la putere.

Vaccinarea în pripă

Vaccinarea s-a început prea repede, fără o cercetare prealabilă şi fără să se ţină seama de câteva reguli fundamentale. Prin programul de vaccinare împotriva cancerului de col uterin – HPV, început pe 24 noiembrie 2008, se urmărea vaccinarea a 110.000 de eleve din clasa a IV-a, cu o investiţie de 23 milioane euro – cost calculat a fi de trei ori mai mic decât suma cheltuită pentru tratarea femeilor afectate de cancer de col uterin. Campania urma să aducă scăderea ratei de infecţie cu Virusul Papiloma Uman (HPV) şi diminuarea semnificativă a ratei de îmbolnavire prin cancer de col uterin, reducerea costurilor legate de tratamentul afecţiunii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în general. Apoi se amintea că alte 17 ţări din UE (printre care Germania, Marea Britanie, Franţa, Italia, Spania) au introdus deja gratuit vaccinul împotriva cancerului de col uterin în campaniile naţionale de vaccinare.Comunicarea informaţiilor a venit cu doar câteva zile înainte de începerea campaniei de vaccinare în şcoli, iniţiată de Ministerul Sănătăţii şi de cel al Educaţiei şi Cercetării. Anunţul că „şase femei mor zilnic în România de cancer de col uterin”, menit să atragă populaţie spre vaccinare, a captat atenţia presei care a venit cu titluri bombă, împotriva acţiunii de vaccinare.

Autorităţile nu au înţeles atunci nevoia de comunicare cu publicul vizat. Astfel, părinţii, susţinuţi de presă cu titluri de genul „Experimente pe copii noştri”, au format un curent împotriva campaniei de vaccinare, lansată fără o informare iniţială, obligatorie în astfel de cazuri. Iată de ce până în februarie 2009, mai puţin de 3% dintre părinţi acceptaseră vaccinarea. Problema? Comunicarea a durat numai 7 zile, în condiţiile în care o campanie de schimbare de comportament are nevoie de cel puţin 6 luni. Putem spune deci că teoretic nu a existat comunicare. Ca urmare, în ianuarie 2009 campania se relansează. Cu un studiu amănunţit pe publicul ţintă şi un site de informare propriu. Se discută direct cu părinţii şi medicii de familie. Apar rezultate pozitive.
Greşeli de acelaşi tip se reiau din păcate acum, în cazul infecţiilor apărute la Spitalul CFR II, unde avem din nou bulversarea publicului, printr-o comunicare deficitară.

Erori şi în Occident