Revista >> Mai 2010 [Nr. 125] >> Cercetare

Criza împinge mediul ştiinţific şi mediul economic către soluţii comune de acţiune

Alexandru Batali

31 Mai 2010

• Mic tratat de iniţiative la Conferinţa CNCSIS 2010

Triunghiul cunoaşterii educaţie-cercetare-inovare, ce are corespondent în triunghiul concret reprezentat de universităţi, institute de cercetare şi companii, arată în spaţiul românesc ca un triciclu ale cărui roţi sunt orientate, fiecare în parte, în direcţii diferite. Traversăm o perioadă a fragmentărilor şi a lipsei de fluiditate la nivel de comunicare şi acţiune, dar, poate pentru prima dată în mod viu, depăşind nivelul discursiv, mediul ştiintific şi mediul economic au conştientizat necesitatea conjugării forţelor pentru a găsi şi a urma o unică traiectorie de dezvoltare.

Această dorinţă comună a fost exprimată pe perioada mesei rotunde Universităţile şi mediul economic, punctul culminant al celei de-a 12-a Conferinţe a Consiliului Naţional al Cercetării pentru Învăţământul Superior (CNCSIS). Pornind de la acutizarea crizei social-economice şi de la analiza recentă a stării cercetării universitare, care a concluzionat că există o aplicabilitate restrânsă a rezultatelor cercetării universitare, inclusiv a inovaţiilor, în sectorul practicilor economice efective, majoritatea personalităţilor prezente la eveniment au venit cu soluţii concrete pentru creşterea capacităţii comune de acţiune şi construcţie.

Crearea primului campus de excelenţă

“Ne lipseşte un program naţional de comercializare a ideilor, aşa cum au SUA, Marea Britanie ori Olanda, care au investit 10 ani constant în dezvoltarea acestor capacităţi, iar acum culeg roadele. Pe de altă parte, avem nevoie în România de o creştere a calităţii legii proprietăţii intelectuale, pentru că, aşa cum este construită acum legea, blochează iniţiativa şi creativitatea, utilizarea rezultatelor cercetării, parteneriatele public-privat. O direcţie fundamentală de dezvoltare este dată de Open Innovation, de construirea interfeţelor dintre mediul de afaceri şi universităţi, ce au în spate mecanisme funcţionale încă din 2003. Campusul de excelenţă din Programul Spaniol sau cele 12.000 miliarde de euro câştigate de Programul Francez sunt resurse atrase de triunghiul cunoaşterii valorificat de aceste ţări. Campusul de excelenţă înseamnă business, cercetare, şcoală, inovare, prin concentrarea tuturor actorilor într-o singură zonă. Şi România are şansa să aibă ceva real, tangibil în acest sens: Măgurele Hot-Spot. Aici vor fi investiţi 300 de milioane de euro pentru realizarea ELI Nuclear Physics, cel mai mare centru ştiinţific înternaţional din estul Europei, avem deja acolo universităţi, iar cercetarea funcţionează prin cei peste 1000 de cercetători şi câteva sute de doctoranzi aflaţi în institutele naţionale. Cu alte cuvinte avem toate premisele pentru a fundamenta primul campus de excelenţă din România.”

Adrian Curaj, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică

Consilii universitare cu oameni din industrie

„Misiunea noastră principală este de a pregăti resursa umană, însă în acelaşi timp avem obligaţii faţă de societatea care ne susţine. Rezultatele cercetărilor noastre trebuie analizate şi prin prisma impactului pe care îl au asupra societăţii în care trăim. Cu câţiva ani în urmă am iniţiat în Politehnică un Consiliu de coordonare a relaţiilor dintre mediul economic şi universitate. Firesc ar fi ca în fiecare universitate să existe un astfel de consiliu, în care să fie prezenţi şi oameni din industrie, care să identifice probleme, să le aducă în atenţia noastră şi în acest fel să putem veni cu soluţii.

Proclamăm că avem foarte multe idei, dar în plan concret nu se materializează. În acest sens am discutat cu ASE şi vom constitui o echipă care va prezenta guvernanţilor ideile universitarilor pentru a susţine eforturile de ieşire din criză cât mai repede. De asemenea, vom crea pe site-ul nostru (www.cncsis.ro) o secţiune în care vom scoate în evidenţă elementele inovative care există deja, pentru a putea fi materializate mai repede. La rândul lor guvernanţii ar trebui să constituie o echipă de experţi la nivel de învăţământ superior căreia să-i pretindă să aducă soluţii la problemele existente acum.”

Ioan Dumitrache, preşedinte CNCSIS

Mersul în piaţă

“Universitatea de Construcţii nu ştie să publice articole ISI, dar se pricepe să dezvolte relaţii cu mediul economic. În România acestea se stabilesc mergând acolo, nu stând în laborator. Discutăm cu firmele, identificăm împreună care sunt problemele şi reuşim să stabilim un limbaj comun. Noi nu începem acum prima conversaţie cu mediul de afaceri. Există un Program Naţional de Inovare, avem toate schemele de colaborare formulate şi susţinute de Reţeaua Naţională pentru Inovare şi Transfer Tehnologic. Conversaţiile sunt multiple, dar insuficiente. Universităţile nu se implică destul într-o astfel de relaţie, nu merg în piaţă, asteaptă ca firmele să vină către ele. Cred că cel mai important pas ce trebuie făcut este ca universităţile să se ducă la întreprinzători şi să-şi prezinte capabilităţile în speranţa găsirii unor soluţii. În 2008 am iniţiat Caravana inovării şi am înţeles că va fi reluată şi anul acesta. Este o idee şi o acţiune foarte bună la care şi universităţile ar trebui să participe acum, nu numai institutele de cercetare.”

Anton Anton, Prorector Cercetare - Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti

Structuri intermediare între universităţi şi mediul economic

“Este foarte important să întărim criteriile de evaluare a cercetării, care ar trebui să identifice în ce măsură fondurile consumate în acest domeniu produc dezvoltare, se întorc în economie. În felul acesta ar fi mai bine valorizate ideile noi, creativitatea. Modul în care realizăm comunicarea cu mediul de afaceri este punctul cel mai sensibil. În această idee ar trebui să ne gândim la înfiinţarea unor structuri intermediare, interinstituţionale, între mediul economic şi universităţi, care să ne pună în situaţia să comunicăm şi să realizăm parteneriate. În plus, tezele de doctorat şi postdoctorat ar putea să-şi ia temele din propunerile mediului economic şi în felul acesta am face un pas în faţă. Propun în numele Consiliului Naţional al Rectorilor să iniţiem o dezbatere pe lucruri mai concrete cu şefii companiilor şi Camerele de Comerţ şi în felul acesta poate se realizează mai rapid conexiunea cu întreprinzătorii.”

Ecaterina Andronescu, preşedintele Consiliului Naţional al Rectorilor

Trecerea cercetării în producţie

“Deşi acum nu ne uităm la resursele din mediul universitar şi considerăm universităţile o tabără separată, vom fi nevoiţi să ne unim forţele. În momentul de faţă suntem în situaţia în care 80% din economia României se judecă în afara sa, iar firmele străine îşi iau din ţară resursele umane cele mai performante. Majoritatea firmelor româneşti sunt microîntreprinderi fără forţă, dar toate au nevoie de transfer tehnologic pentru a putea naşte în ţară nişte antene utile. Aceste acţiuni sunt individuale, nu avem o politică publică în acest sens. De aceea susţinem categoric autonomia universitară şi trecerea cercetării în producţie. Susţinem şi presăm să fie finanţată cercetarea industrială, noile tehnologii, singurele care aduc valoare adăugată. În acelaşi timp, invit universităţile să fie mai active, să ajute mediul economic să facă bani.”

Cristian Pârvan, secretar general Asociaţia Oamenilor de Afaceri

Dependenţa rezultatelor de angajamentul politic

Guvernanţii cer din partea cercetării publice rezultate cu impact asupra industriei, dar acestea nu pot fi obţinute fără investiţii. Există întotdeauna o relaţie cauzală între intrare şi ieşire. Dacă bugetul alocat Cercetării este redus drastic, în timp ce în toate ţările europene afectate de criză a fost mărit, dacă introducem în sistem 0,5% sau 0,2% dintr-un PIB foarte mic sau dacă mergem în direcţia unui “salariu negativ”, nu pot fi obţinute şi nici pretinse performanţe.

Adrian Curaj, preşedintele ANCS, consideră că România nu poate avea un viitor fără investiţii semnificative, constante şi predictibile în cercetare şi educatie: “In istoria recentă, Irlanda, Finlanda, Israelul, Coreea au investit cu responsabilitate în higher education şi cercetare publică. Rezultatele au apărut după 10 ani, dar au fost spectaculoase. Nu putem avea rezultate notabile dacă nu avem masă critică, resursă umană înalt calificată în zona publică şi privată, predictibilitatea creşterii ei. Nu există model de succes în lume care a mers pe transfer tehnologic, deci pe copiere. Ţările care au avut creştere au mers pe investiţia în învăţământ, către un mediu de afaceri orientat high-tech stimulativ. În absenţa unei mase critice şi a unui commitment politic, ne putem aştepta astăzi ca universitatea, prin impactul direct asupra economiei, să poată genera schimbări fundamentale, în condiţiile în care universitatea românească este penultima clasată în Europa în privinţa finanţării, iar cercetarea se găseşte pe ultimul loc?”