.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Viitorologii străini ne învaţă cum putem influenţa viitorul învăţământului
Dr. Peter Bishop, profesor de studii prospective, Universitatea din Huston
Reformarea învăţământului presupune construirea modelulului potrivit, cel pentru sistemul superior începând să fie proiectat la sfârşitul anului trecut. Acum, însă, se dezvoltă pe bani europeni, având la bază studii aprofundate, realizate împreună cu echipe de experţi în studii prospective de talie mondială, cum se întâmplă în cadrul proiectului strategic „Calitate şi Leadership pentru Învăţământul Superior Românesc”. Obiectivul acestui program este fundamentarea de noi politici la nivelul sistemului universitar, iar trainingul „Policy Formulation in Higher Education“, coordonat de dr. Peter Bishop, profesor de studii prospective la Universitatea din Huston, a susţinut acest demers. Am încercat, prin intermediul interviului cu dr. Bishop, să aflăm cum poate fi determinat, din prezent, viitorul învăţământului universitar.
Vorbim despre transformarea unui sistem complex. Care este rolul dumneavoastră?
Sunt un antreprenor pentru schimbare. Îi învăţ pe ceilalţi cum să ajungă la cele mai bune soluţii proprii. Astfel, pentru efecte vizibil pozitive, este nevoie mai întâi de un plan bun şi apoi de aplicarea corectă a acestuia. Pentru o schimbare de succes e nevoie de o viziune complexă, cu multe necunoscute şi de vizionari neîncorsetaţi în mentalităţi învechite. Cei prinşi în sistemul actual se opun, de obicei, soluţiilor inovatoare şi vor alege prima idee ivită, fără a mai căuta ceva mai bun. Dar noul sistem se formează pas cu pas, prin modificarea celui prezent, prin serii de schimbări mici şi neplănuite (incrementalism), în locul unora mari şi îndelung plănuite.
Eu nu am venit aici pentru a vă spune cum să îmbunătăţiţi sistemul. Încerc să vă învăţ cum să răspundeţi singuri acestei dorinţe. Un viitorolog se uită la viitorul îndepărtat şi prezintă realităţi posibile pe diferite căi alese logic. Când un sistem îşi atinge limitele, ajuns la punctul maxim, este nevoie de unul nou. Trecerea se poate face în două feluri: prin schimbări continue, mici, care decurg logic unele din altele sau prin schimbări discontinue, mari, care apar brusc şi sunt greu de prevăzut. Cert este doar prezentul. Trecutul şi viitorul sunt incerte. De aceea, un viitorolog nu foloseşte expresii tari, precum „va fi”, ci mai slabe, ca „ar putea fi”... dacă se respectă planul. Viitorologii studiază viitorul aşa cum istoricii văd trecutul, pornind de la ruine, relicve etc.
Când descoperă o veche cetate fac anumite presupuneri şi creează o poveste a acelei cetăţi. Pentru viitorologi prezentul reprezintă vechea poveste.
După ce avem toate instrumentele pentru a crea viitorul posibil, ajungem la anumite planuri şi putem garanta, chiar şi procentual, gradul de succes al unui proiect. Totul depinde de alegerile făcute şi de respectarea planului. Politicile adoptate creează schimbarea dacă sunt implementate cu seriozitate. Implementarea se loveşte mai mereu, însă, de o anumită inerţie şi rezistenţă la schimbare a sistemelelor, inclusiv în educaţie. Avem, în schimb, etape ale schimbării: vizualizarea problemei; formularea politicilor de schimbare; selectarea celei mai bune politici pe baza criteriilor stabilite; implementarea politicii alese; analiza atingerii scopului postimplementare; eventuale revizuiri ale politicii alese, după primele rezultate neprevăzute.
Aplicaţi aceste etape şi la noi. Ce ştiţi despre proiectul românesc la care participaţi?
Se caută identificarea unor opţiuni dezirabile pe termen lung, la orizontul anului 2025, şi construirea unei viziuni asupra învăţământului superior, asumată de mediul politic, economic şi social. Am aflat că, în prima rundă de consultare, s-au identificat deja principiile ce vor sta la baza funcţionării învăţământului universitar viitor. S-a elaborat documentul „Învăţământul superior românesc la orizontul 2025 – Schiţe de viziune”, cu trei tipuri posibile de universităţi pentru 2025. Se caută identificarea prin consultare on-line a instrumentelor de transformare (acţiuni, politici publice, programe), ce vor fi integrate într-un document final de viziune.
Atelierele de lucru din runda a doua urmăresc formarea teoretică a celor 10 paneluri de experţi şi a persoanelor interesate din cadrul instituţiilor publice implicate (ministere, universităţi, instituţii de stat, agenţii etc). Experţii au misiunea de a elabora trei propuneri de politici pentru învăţământul românesc universitar din 2025. Scopul final: formularea viitoarelor politici publice pentru învăţământul superior, a arhetipurilor universităţilor viitoare, analizarea oportunităţii acestor modele pentru societate. Apoi, schimbarea sistemului.
În definirea unei politici publice pentru învăţământul superior, ce indicatori putem lua în considerare pentru a ajunge la concluzii corecte?
Acesta este subiectul grupurilor româneşti de dezbateri şi sunt sigur că ele vor aduce şi soluţiile. Vorbim despre lucruri pe care trebuie să le decidă specialiştii locali, pe baza realităţii de aici. Nu am venit să vă spun care sunt problemele, sau cum să luaţi o decizie, ci pentru a discuta procesul stabilirii unei strategii. Unul dintre paşi este selectarea criteriilor urmărite. Personal, mă raportez la criterii precum: eficienţă, rezultate vizibile, durată, costuri rezonabile, buget necesar, opoziţia întâmpinată. Sunt aici să-i sprijin pe specialiştii români să ia o decizie, la nivel teoretic. Prezint o „hartă” generală a învăţământului universitar (cu studenţi, facultăţi, mediu de afaceri şi relaţiile specifice) în general, dar nu pot lua eu deciziile locale. Sper că specialiştii români vor utiliza criterii sănătoase în formularea politicilor adoptate.
Sunt oamenii implicaţi un factor important în succesul unei strategii sau strategia bine făcută este totul?
Este foarte greu să prezici viitorul când este vorba despre oameni. În ştiinţele exacte se poate prezice destul de uşor, prin calcule şi argumente logice. Dar oamenii sunt imprevizibili. Iar învăţământul este un sistem dependent de oameni, care formează viitorul. Există lucruri care se schimbă foarte greu în timp: limba, cultura, regulile sociale. Restul pot fi doar scenarii posibile, care nu pot fi garantate ca realitate viitoare. Acestea se împart în scenarii influenţate din exterior, din afara ţării, care nu pot fi prevăzute şi scenarii create de noi înşine, prin propriile alegeri. Astfel, deşi nu putem controla viitorul (cu prea multe variabile), el poate fi influenţat într-o direcţie sau alta prin crearea de politici şi aplicarea lor în anumite domenii, cu ajutorul celor mai buni oameni.
Aţi prezentat modelul Huston, un model de succes pentru învăţământul universitar. În ce măsură acesta poate fi aplicat în România?
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
- Nu exista articole asemanatoare.
Alte articole scrise de Alexandru Batali
IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă- Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca - inovație și excelență în educație și cercetare cu recunoaștere europeană
- Adrian Cuțitei, director general adjunct SGS România: „Competitorul nostru cel mai mare este chiar statul român”
- ICPE-CA: 20 de ani de evoluție și performanță ca institut național
