Revista >> Iulie-August 2010 [Nr. 127] >> Opinia Consultantului

Managementul riscului în organizaţii - Scurte consideraţii despre proiectele finanţate din fonduri europene

Monica Iatan

25 Iulie 2010

Monica Iatan
Structurarea activităţilor unei organizaţii pe bază de implementare de proiecte a devenit o tendinţă din ce în ce mai răspândită în managementul organizaţional. Fie că vorbim de organizaţii cu scopuri lucrative sau de ONG-uri, proiectele sunt considerate azi ca fiind unul dintre modurile cele mai eficiente de gestionare şi modelare a activităţii acestora.

Tendinţa a antrenat o dezvoltare rapidă a disciplinelor legate de managementul proiectelor şi studiile referitoare la acest domeniu au proliferat. Managementul proiectelor a devenit omniprezent în activitatea organizaţională, indiferent de domeniul de activitate. În cadrul său, managementul riscului se distinge ca elementul ce poate face diferenţa între un eşec răsunător şi o poveste de succes.

Managementul riscului

Un proiect reprezintă o sumă de activităţi care conduc la realizarea unui scop comun şi necesită un consum de resurse (umane, materiale, financiare, de timp, etc.). Managementul de proiect constă în planificarea, organizarea şi gestionarea activităţilor şi resurselor, în condiţiile existenţei unor constrângeri referitoare la timp, resurse şi costuri. În ciuda varietăţii extrem de mari a tipurilor de proiecte, una dintre caracteristicile generale ale gestiunii lor o reprezintă necesitatea preocupării pentru identificarea şi eliminarea factorilor negativi care ar putea influenţa reuşita proiectului. Această preocupare se regăseşte în managementul riscului.

Scopul managementului riscului este de a gestiona nivelurile de risc şi de incertitudine, astfel încât proiectul să fie finalizat cu succes de către organizaţie. Prin intermediul său, echipa de proiect identifică posibilele riscuri, modalităţile prin care riscurile pot fi minimizate şi costurile strategiilor de gestiune a acestora.

Termenul de risc se referă la orice element care ar putea să afecteze în mod negativ desfăşurarea şi finalizarea cu succes a unui proiect, fie că are impact asupra rezultatelor proiectului, asupra folosirii eficiente a resurselor, asupra duratei, costului sau calităţii acestuia. De obicei, principalele surse de risc sunt: riscurile de planificare, riscurile care vin din setarea greşită a priorităţilor şi obiectivelor, riscuri de alocare a resurselor umane, riscuri tehnice, administrative sau bugetare, riscuri create de conflictele individuale.

Având în vedere multitudinea surselor de ameninţare, comunicarea în cadrul organizaţiei cu privire la analiza riscurilor este de maximă importanţă. Consultările frecvente pe parcursul desfăşurării proiectului, şedinţele de brainstorming şi analiza proiectelor anterioare sunt tot atâtea metode de a identifica gama completă de riscuri ale unui proiect. La acestea se adaugă analiza contextului în care acţionează organizaţia (politic, social, economic, cultural, etc.), de aici provenind de obicei o serie de riscuri destul de imprevizibile şi greu de gestionat.

Diagrama activităţilor de management al riscurilor

Dupa identificarea lor, riscurile se clasifică în funcţie de importanţă, probabilitate şi de necesitatea existenţei unei strategii de gestiune a lor.

Ca pas următor, evaluarea riscurilor presupune înţelegerea acelor factori care pot afecta succesul unui proiect şi decizia privind modul de contracarare a fiecăruia dintre aceşti factori. În funcţie de consecinţele lor (ex: beneficii scăzute, timp de implementare extins, costuri depăşite, eficienţă redusă etc.), riscurilor li se alocă apoi o strategie de gestiune menită să elimine sau să reducă gravitatea acestor posibile consecinţe. La fel de important, evaluarea decide şi care sunt riscurile de care organizaţia trebuie să se ocupe cu precădere. De exemplu, poate că implementarea într-o anumită perioadă de timp nu este atât de importantă, dar calitatea proiectului este primordială. Managementul riscului trebuie să ţină cont de această realitate şi să seteze ca fiind de mai mică importanţă riscurile care afectează durata proiectului în comparaţie cu cele de ordin tehnic.

Strategiile de gestiune a riscurilor care reies ca urmare a paşilor de mai sus sunt de două tipuri:

• preventive – reduc probabilitatea apariţiei riscurilor;
• de răspuns – reduc impactul în cazul în care riscul se produce.