Revista >> Iulie-August 2010 [Nr. 127] >> Lumea Geospatiala

Primăria Focşani gestionează spaţiile verzi prin GIS

Luiza Sandu

25 Iulie 2010

Adrian Imireanu, inspector, Primăria Municipiului Focşani

Primăria Municipiului Focşani a dezvoltat, începând din 2009, cu resurse interne, o aplicaţie de gestiune a spaţiilor verzi, denumită „Registrul local al spaţiilor verzi”. Proiectul, demarat în principal dintr-o nevoie a unei evidenţe exacte a spaţiilor verzi aflate în administrarea primăriei, dar şi ca urmare a unui act normativ care obligă autorităţile locale să realizeze un astfel de registru, a fost construit pe structura deja funcţională a sistemului de gestiune a patrimoniului utilizat de Primăria Municipiului Focşani.

Până la apariţia acestei aplicaţii, evidenţa spaţiilor verzi din municipiu se realiza prin proceduri manuale, care dădeau naştere unor dublări ale informaţiei. Evidenţa spaţiilor verzi însemna, de fapt, o listă cu nişte valori aproximative privind suprafeţele. Din această evidenţă nu se putea genera un istoric al activităţilor care au ca obiectiv întreţinerea şi îmbunătăţirea unui spaţiu verde.

„Situaţia aproximativă pe care o aveam implica atât un efort mai mare de resurse umane – nu erau corelate activităţile – cât şi un consum mai mare din punct de vedere financiar”, explică Adrian Imireanu, inspector, Primăria Municipiului Focşani (foto).

Al doilea motiv pentru care primăria a decis implementarea acestei aplicaţii a fost constrângerea din partea legiuitorilor. În 2008, a apărut un Ordin al Ministrului Dezvoltării Regionale, prin care registrul spaţiilor verzi trebuia constituit ca un sistem informaţional de tip GIS, toate autorităţile locale fiind obligate să realizeze acest sistem.

„Aveam la dispoziţie un an. Înainte de a expira acest ordin a apărut o modificare la legea în baza căreia era dat ordinul, care spunea că în 30 de zile se vor emite noi norme. Am făcut bine că nu am aşteptat aceste norme, pentru că cele 30 de zile s-au lungit până în luna iunie 2010. Ca mod de implementare, nu a fost o soluţie la cheie, fiind o noutate, de aceea am lucrat cot la cot cu Intergraph Computer Services. Aplicaţia e funcţională, merge bine, dă rezultate”, adaugă Adrian Imireanu.

Cum sunt definite spaţiile verzi?

În categoria spaţiilor verzi sunt incluse parcurile, care sunt definite ca terenuri cu destinaţie de spaţiu verde mai mari de un hectar. Terenurile cu suprafaţa de sub un hectar sunt numite scuaruri. Tot ca spaţii verzi sunt definite aliniamentele plantate de-a lungul străzilor şi în intersecţii, spaţiile verzi din curtea instituţiilor publice şi spaţiile verzi din jurul blocurilor. „Am convingerea că în toată ţara spaţiile verzi din jurul blocurilor reprezintă o necunoscută – câte sunt, unde sunt, cine le administrează. Important este că, prin constituirea acestui registru al spaţiilor verzi, nu ne uităm doar la spaţiile care au verde pe ele, ci şi la terenurile degradate, care pot să fie amenajate ca spaţii verzi. În cadrul acestui registru ne referim şi la datele şi informaţiile despre
materialul dendrologic. Oamenii care încarcă datele au început lucrul pe zone şi pe tipuri de spaţii verzi. De exemplu, fiecare arbore are o fişă în spate, cu elementele descriptive: înălţime, diametru, data programată pentru tăiere etc. În momentul în care este tăiat un arbore, el nu este şters din sistem, ci rămâne ascuns, astfel încât să pot avea o situaţie asupra evoluţiei în timp”, spune Adrian Imireanu.

Identificarea spaţiilor verzi nu este nici pe departe de a fi terminată, mai ales că vorbim de existenţa a peste 7.000 de spaţii verzi la nivelul municipiului Focşani. Iar aceasta este doar o estimare. Lucrul la introducerea datelor în sistem a început cu evidenţa parcurilor şi scuarurilor. „Registrul spaţiilor verzi este un sistem dinamic, care trebuie actualizat de fiecare dată când tai un arbore, plantez sau schimb florile. De aceea, el a fost conceput ca un sistem informatic de tip GIS şi nu ca un registru de carton”, precizează Adrian Imireanu.

Interfeţele simple – o cheie a uşurinţei în utilizare

Extrem de important în realizarea proiectului a fost conceperea unor interfeţe simple, pe care poate să le utilizeze oricine.

„Am generat un flux de lucru, la care participă patru tipuri de operatori. În rolul unui operator pot fi doi-trei oameni. Activitatea lor este condiţionată reciproc, astfel încât să nu se dubleze informaţiile. Prima dată se defineşte spaţiul verde. Principalele informaţii privind definirea unui spaţiu verde le au cei de la administrarea domeniului public şi privat, care îmi dau limita unui spaţiu verde. Operatorul doi este un om de la spaţii verzi, fiind cel care defineşte peluzele de vegetaţie din cadrul spaţiului verde. Le face câte o fişă, identifică şi poziţionează în hartă arborii, completează datele privind materialul dendrologic. Operatorul trei, până acum, am fost eu. În cadrul fluxului de lucru eu trebuie să verific şi să corectez, dacă e cazul, ca limitele spaţiului verde generate de operatorul unu, să urmărească exact limitele parcelelor, pentru că e posibil ca operatorul respectiv de la administrarea domeniului public să deseneze o geometrie aproximativă”, explică Adrian Imireanu.