Revista >> Septembrie 2010 [Nr. 128] >> Cover Story

In cursa pentru dezvoltarea noii generaţii de aeronave, INCAS câştigă altitudine prin parteneriate strategice

Alexandru Batali

18 Septembrie 2010

INCAS este în continuă transformare din perspectiva menţinerii unui nivel competitiv în cercetarea în domeniul ştiinţelor aerospaţiale. Strategia de dezvoltare pe termen mediu şi lung a Institutului vizează în principal consolidarea unei poziţii de centru de excelenţă regional în domeniul ştiinţelor aerospaţiale, prin promovarea la nivel internaţional a unei infrastructuri de cercetare aplicativă unicat(inclusiv tunele aerodinamice), cât şi prin formarea profesională continuă a unui corp de cercetători în ariile tehnologice cheie în viziunea dezvoltării sectorului aerospaţial în perspectiva anilor 2050.
Principalele domenii de expertiză vizează fizica curgerilor şi cercetări fundamentale în domeniul aerodinamicii şi aeroacusticii. Această arie este bine susţinută de o serie de instalaţii experimentale (de ex. Sufleria Subsonică şi Sufleria Trisonică), precum şi de o serie de sisteme şi echipamente de ultimă generaţie pentru investigarea fenomenelor specifice(sisteme PIV, aeroacustică, vizualizare laser, schlieren, termoviziune).
Dinamica sistemelor aerospaţiale reprezintă o direcţie majoră de cercetare şi investiţie în infrastructură. INCAS are în dezvoltare un laborator de simulare 3D în realitate virtuală, precum şi o platformă aeriană de încercări în zbor, în principal destinată analizei calităţilor de zbor pentru aeronave şi reconfigurabilă pentru activităţi de analiză de mediu şi teledetecţie. În paralel sunt avute în vedere dezvoltarea de sisteme mecatronice asociate utilizării în industria aerospaţială, precum şi asigurarea condiţiilor mecano-climatice pentru testarea şi omologarea lor.
A treia direcţie majoră de expertiză este legată de structuri şi materiale destinate produselor aerospaţiale. Cercetările vizează atât materiale de nouă generaţie, cât şi elaborarea de noi modele de analiză şi concepte de proiectare pentru integrarea acestora în produse certificabile pentru uz aerospaţial.
INCAS este în situaţia de a exploata o zonă de nişă tehnologică existentă în prezent în raporturile cu UE în sectorul aerospaţial. Acest fapt impune o investiţie masivă în tehnologiile asociate cu cercetarea, în instalaţiile experimentale de tip tunel aerodinamic, cât şi în simulatoare şi sisteme mecatronice. Partea de structuri şi materiale este strâns legată de nivelul tehnologic existent la parteneri industriali, iar INCAS este în prezent în plin proces de integrare cu industria UE la nivel de sisteme specifice înteprinderilor virtuale.

În perspectiva viitoarelor parteneriate la nivel internaţional, cum vedeţi capacitatea României de integrare şi valorificare a potenţialului de cercetare în domeniul aerospaţial?

Este evident că şansa de dezvoltare în sectorul aerospaţial constă numai în activităţi comune, în parteneriate la nivel UE şi internaţional. Această participare trebuie însă susţinută intr-un mod coerent şi eficient, prin eforturi susţinute la nivelul unei întregi comunităţi academice, de cercetare şi industrie, precum şi prin implicarea directă a autorităţilor.
Există perspective serioase de integrare a unor entităţi din România la nivel de cercetare în programe specifice. Participarea la PC6 şi PC7 a permis atingerea unui nivel important în recunoaşterea potenţialului existent în raporturile cu principalii actori la nivel UE. Aici este important de menţionat sprijinul acordat participării României la PC6/7 prin programele naţionale, unde ANCS a avut un rol hotărâtor în promovarea şi co-finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare. Este de aşteptat ca această politică să dea roade în continuare, în contextul în care se remarcă o creştere susţinută a ratei de succes în acest tip de activităţi.
Există însă noi oportunităţi de parteneriate, unde sprijinul politic al autorităţilor devine esenţial. Este şi cazul parteneriatului pentru demonstratorul tehnologic menţionat. Discutăm în acest caz de o nouă formă de parteneriat, unde voinţa politică a unor ţări precum Germania, Cehia, Polonia şi România este esenţială pentru ca o astfel de iniţiativă să capete consistenţă la nivel UE. Recentele întâlniri bilaterale iniţiate de Germania prin DLR au arătat că România poate fi unul dintre principalii participanţi la proiect, în contextul în care beneficiază de o puternică susţinere politică. Este o şansă unică ce nu trebuie ratată.

Ce perspective de dezvoltare are INCAS în contextul economic actual?

INCAS a trecut printr-o perioadă deosebit de dificilă în ultimii 20 de ani, ca urmare a restructurării unui sector aerospaţial în lipsa acută de resurse şi politici coerente. În acelaşi timp INCAS s-a confruntat cu o acută lipsă de investiţii în tehnologii de ultimă generaţie. Institutul s-a restructurat din mers, natural, mentinând un nivel de competitivitate îndeosebi ca urmare a entuziazmului cercetătorilor. Aceste eforturi au început să dea roade concomitent cu participarea la proiecte majore în PC6 si PC7, precum şi ca urmare a participării în cadrul PNC2.
În prezent INCAS are o strategie bine conturată, bazată pe direcţii clare de dezvoltare şi face o politică armonizată la nivel UE alături de principalii actori din domeniul industriei aerospaţiale. Există planuri de investiţii în infrastructura critică de cercetare (inclusiv relocare pentru tunelele aerodinamice), de retehnologizare prin utilizare masivă de fonduri structurale (există un proiect în curs de finanţare în operaţiunea O2.2.1). INCAS colaborează activ cu autorităţile naţionale, unde ANCS face eforturi pentru a asigura acea parte de finanţare care poate fi alocată în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În mod obiectiv există direcţii de acţiune specifice unui institut de talia INCAS. Acestea vizează exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală asociate produselor aerospaţiale dezvoltate. Este o acţiune esenţială prin prisma politicii institutului.
In paralel INCAS face eforturi de a se integra în programele de compensare industrială. Acestea reprezintă, în viziunea conducerii manageriale, principala sursă de dezvoltare a capabilităţilor tehnologice ale unui institut public de interes naţional. Există programe în derulare, iar în perspectivă acestea pot asigura finanţarea pe termen lung a investiţiilor în infrastructura critică de cercetare (inclusiv instalaţii de interes naţional), precum şi în dezvoltarea de resurse umane.