Revista >> Octombrie 2010 [Nr. 129] >> Cover Story

Naţionala cercetătorilor din diaspora câştigă parteneriatul cu România

Alexandru Batali

19 Octombrie 2010

Dr. Vlad Tudor, University of Georgia, SUA: „Manifestarea a fost un moment de reflecţie pentru românii care lucrează în cercetare şi în învăţământul superior din străinătate, despre ceea ce noi facem sau nu facem pentru a ajuta cercetarea şi lumea academică din România. De asemenea, a fost un prilej de a afla ce fac alţi români, din ţară sau din afară, în alte domenii de cercetare.”

Ce a adus nou ediţia 2010?

Florin Păun: „În primul rând un discurs fondator al Ministrului Educaţiei, care se angajează puternic. Este prima dată când un ministru a spus lucrurilor pe nume prin formularea a 8 întrebări dintre cele ce trebuie puse pentru a schimba fundamental faţa cercetării româneşti. De asemenea, este pentru prima oară când în Plen a fost invitat un speaker, Mihaela Ulieru, specializat în inovaţie ca proces de transformare a ideilor şi rezultatelor cercetării în produse/servicii ce se vând bine în piaţă.”

Cristinel Diaconu: „A fost evidentă schimbarea de atitudine şi de direcţie în învăţământul superior şi în cercetarea din România, pentru că responsabilii la nivel înalt au o experienţă solidă în mediul academic de vârf. Noutatea în 2010 pare să fie aptitudinea instituţiilor statului din sectorul universitar şi de cercetare de a integra soluţii raportate la criterii valorice universale, aplicate peste tot în lume. De aceea, spiritul reuniunilor a fost cel de a propune soluţii concrete, care se pot aplica acum de către colegii noştri, pe lângă recomandările de ordin general, legislativ sau strategic.”

Dragoş Aligică: „Cel mai interesant lucru a fost faptul că discuţiile cu autorităţile de profil s-au desfăşurat într-o manieră foarte francă. Problemele au fost identificate foarte direct, fără ezitări şi dublu limbaj. Am fost frapat, alături de mulţi alţi participanţi, de pragmatismul şi calitatea discuţiei dintre autorităţile române şi invitaţi.”

Mihai Bărboiu: „Am constatat că sunt foarte mulţi cercetători din afară care doresc să participe la procesul de evaluare a proiectelor de cercetare şi la proiectele institutelor din România, capabile să concentreze grupuri de specialişti din diasporă. În momentul de faţă există premisele creării unor laboratoare gemene, integrate de o manieră singulară şi asociate unui proiect la care să participe mai mulţi cercetători, din acelaşi domeniu sau din domenii diferite. În plus faţă de 2008, când workshop-urile s-au organizat pe domenii, de data aceasta s-au organizat simpozioane interdisciplinare, ceea ce reprezintă un pas înainte.”

Care sunt principalele beneficii rezultate în urma evenimentului?

Florin Păun: „Este esenţial faptul că există o chemare persistentă pentru input în expertiză şi networking, o cerere de exprimare a opiniilor cercetătorilor din diaspora faţă de setul de măsuri legislative cu privire la evaluarea cercetării din universităţi.”

Dragoş Aligică: „O temă centrală a fost cea a evaluării. S-a discutat extensiv despre standardele de calitate din cercetarea românească şi despre strategia de dezvoltare şi strategia de investiţie în cercetarea românească. Cred că acest accent pus pe calitate şi pe criterii de calitate a fost foarte important. S-a făcut simţită o voinţă clară de a schimba lucrurile, în sensul alinierii la nivelul occidental. Dacă mă rezum la grupul de lucru dedicat ştiinţelor sociale, cea mai aplaudată idee a fost aceea de a găsi soluţii instituţionale ca specialiştii din diasporă să poată preda anual în ţară, pe perioade de la o lună la câteva luni, să poată avea doctoranzi români sub îndrumare şi doctoranzii, la rândul lor, să poată vizita instituţia din străinătate la care este afiliat conducătorul lor de doctorat.”

Nicolae Bârsan: „Partea ştiinţifică a Conferinţei a fost foarte interesantă. Am văzut lucruri de mare clasă, despre care nu ştiam nimic, şi o să încerc să colaborez cu colegii de la Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Poni“ din Iaşi. Mi s-a părut foarte interesantă idea Ministrului Funeriu de a încuraja „twinning-ul“ dintre grupuri din ţară şi de afară. Este o idee cu care cochetez de ceva vreme şi pe care o să încerc s-o pun în aplicare, dacă va exista cadrul (legal/administrativ) potrivit.”

Mihai Bărboiu: „Beneficiile vor exista doar în măsura în care deciziile verbale vor deveni în scurt timp legislative. Mă refer la trei lucruri esenţiale care au fost spuse: înfiinţarea laboratoarelor gemene, asigurarea de stagii de 2-3 luni pentru profesori de renume, (pentru aducerea de informaţii în domeniul cercetării, în România), şi concentrarea valorilor în centre de excelenţă. În cadrul Workshop-ului nostru am stabilit şi faptul că în jurul elitelor şi formatorilor de şcoală din România s-ar putea crea grupuri de concentrare a valorilor din diasporă, pe baza unor proiecte de cercetare şi a unor instituţii gazdă.”

Cristinel Diaconu: „În domeniul nostru, fizica nucleară şi fizica particulelor elementare, colaborările sunt deja foarte puternice, deşi am dori ca ele să devină mai solide şi mai extinse. În acest sens
s-ar putea înfiinţa programe de master comune, care ar putea acumula expertiza existentă în anumite centre şi ar aduce o masă critică pentru a solidifica cercetarea de vârf. Crearea de institute mixte sau redistribuirea resurselor în funcţie de priorităţile pe termen lung sunt, de asemenea, posibilităţi care trebuie explorate mai serios.”

Ce sugestii aveţi acum, la sfârşitul manifestării, pentru îmbunătăţirea sistemului CDI românesc?

Florin Păun: „Orientarea strategică a cercetării începe să fie bună. Cât despre inovare şi dezvoltare este pentru prima oară când în criteriile de evaluare a universităţilor vor fi incluse rezultatele economice aduse de cercetare. Multe state, chiar dintre cele dezvoltate, încă nu au acest indicator. Trebuie lucrat, însă, la mecanismele de transfer către industrie. Îmbucurător este faptul că, pentru prima oară, am văzut o comunitate de manageri ai cercetării şi ai inovaţiei prezentă la conferinţă alături de cercetători.