Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Aspecte practice īn pregătirea unui caiet de sarcini pentru implementarea unui sistem informatic (I)

01 Decembrie 2010




Cătălin Hristea, Director general PMSolutions


În cadrul acestui grupaj de articole vom aborda aspecte referitoare la: Strategia de achiziţie, Criterii de selecţie, Contracte cadru de dezvoltare software, Contracte de consultanţă şi project management, Conţinutul ofertei tehnice, Condiţii de garanţie, suport tehnic şi mentenanţă, Calendar de plăţi, Conflict de interese, Penalităţi.

Plecând de la interesul manifestat de un articol pe această temă publicat într-o ediţie anterioară a Opiniei Consultantului, voi continua prezentarea unor aspecte practice legate de pregătirea documentaţiei pentru achiziţia şi implementarea unui sistem informatic. Pentru a stabili cadrul discuţiei, voi începe prin a recunoaşte faptul că, foarte probabil, popularitatea subiectului se datorează faptului că, în continuare, clienţii nu apelează la consultanţi specializaţi pentru pregătirea documentaţiilor de achiziţie, ci încearcă (cu mai mult sau mai puţin succes) să gestioneze pe cont propriu această problemă “furând” informaţii din diferite surse, în încercarea de a compensa lipsa experienţei concrete în acest domeniu. În acest context, acest articol se doreşte a fi o astfel de sursă de inspiraţie, fără să îşi propună însă să se substituie unui consultant - la a cărui opinie avizată vă încurajez să apelaţi. Este util de precizat de la început faptul că modalitatea de derulare şi condiţiile conform cărora se poate realiza selecţia unei anumite soluţii tehnice în cadrul unei proceduri de achiziţie depind în mare măsură de profilul cumpărătorului şi, mai ales, de sursa finanţării sale. O sursă de finanţare privată va asigura întotdeauna o flexibilitate mult mai mare în alegerea metodei de evaluare şi de selecţie, în timp ce o sursă publică de finanţare va impune utilizarea unei proceduri de achiziţie în conformitate cu legislaţia de achiziţii publice.


Strategia achiziţiei

În funcţie de specificul proiectului şi de modul în care a fost etapizată investiţia, există câteva variante de achiziţie utilizate mai frecvent:


• varianta achiziţiei separate a serviciilor de analiză şi proiectare, urmată de achiziţia infrastructurii hardware şi software (conform specificaţiilor rezultate ca urmare a serviciilor de analiză şi proiectare) şi de configurarea acestora – această variantă are avantajul că permite achiziţia unei soluţii informatice care să răspundă exact la cerinţele identificate în prealabil; de asemenea, permite contractarea unei firme specializate de consultanţă, care să facă proiectarea viitoarei soluţii exclusiv din perspectiva beneficiarului, fără constrângerea vreunei tehnologii.


• varianta achiziţiei unui sistem integrat, de la un singur furnizor – această variantă are avantajul că permite transferul total al responsabilităţii pentru proiectarea şi implementarea sistemului către un singur furnizor (evitând riscul ca furnizorii să se acuze între ei în situaţia în care sistemul în ansamblul său nu oferă performanţele aşteptate). Dezavantajul acestei alternative este însă acela că firmele integratoare nu au, de obicei, acelaşi nivel de competenţă cu firmele specializate pe anumite componente tehnologice, iar în cazul subcontractării apar costuri suplimentare.


• contract cadru de servicii – această metodă de contractare este folosită în special pentru activităţi repetitive de mentenanţă/suport, dar şi pentru servicii de dezvoltarea software, unde este necesară o continuitate din partea unui furnizor pe o perioadă mai lungă de timp (3-4 ani) şi unde evoluţia cerinţelor este rapidă şi nu permite organizarea unor proceduri individuale de achiziţie publică pentru fiecare nouă cerinţă identificată.


• procedură de achiziţie cu mai multe loturi – se foloseşte în situaţia în care nu este necesară achiziţia din aceeaşi sursă a tuturor elementelor soluţiei tehnice şi în cazul în care interdependenţa între loturi nu este mare. Această variantă se poate folosi inclusiv în situaţia în care, de exemplu, achiziţia include o componentă cu sursă unică, caz în care includerea acesteia într-un lot separat nu “viciază” întreaga procedură (în sensul că nu restricţionează accesul la întreaga procedură datorită componentei care are sursă unică).


• achiziţie într-o singură etapă – toţi ofertanţii depun o ofertă completă (tehnică şi financiară), iar evaluarea se realizează pe baza unei ponderi între punctajul tehnic şi cel financiar, ofertantul cu punctajul final cel mai mare fiind declarat câştigător


• achiziţie cu preselecţie – în funcţie de varianta aleasă, într-o astfel de procedură se pot analiza iniţial numai informaţiile referitoare la experienţa similară şi la capabilităţile tehnico-economice ale candidaţilor, după care se primesc şi se evaluează numai ofertele tehnice, urmând ca ofertanţii care obţin peste un anumit punctaj tehnic să fie invitaţi să depună şi oferte financiare. Avantajul acestei metode este acela de a limita numărul de oferte tehnice care sunt elaborate şi evaluate, în acele domenii unde numărul foarte mare de potenţiali ofertanţi poate prelungi excesiv perioada de evaluare a ofertelor.


(Va urma.)



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite