.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Dragoş Ciuparu, preşedintele ANCS: „În cercetare banul trebuie să urmeze performanţa!”
După ce a fost comparată cu un roi de albine în căutarea unui stup, în viziunea noului preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), prof. dr. Dragoş Ciuparu, cercetarea românească este un cristal cu defecte. O piatră care se poate însă şlefui prin politici, strategii şi bani alocaţi pe măsura performanţei.
Care sunt principalele lucruri pe care intenţionaţi să le realizaţi în mandatul dumneavoastră ? 
Prof. dr. Dragoş Ciuparu, Preşedinte ANCS
În primul rând, vom activa şi vom pilota componenta a şasea a Planului Naţional de Cercetare, cea referitoare la performanţa instituţională. A început prof. dr. Adrian Curaj, iar noi vom continua pe aceeaşi linie, de punere la punct a unui sistem de evaluare periodică a performanţei instituţionale a institutelor de cercetare; vrem ca acesta să se îmbine cu un mecanism de finanţare instituţională care să permită mai multă predictibilitate sistemului R&D, în special institutelor de profil din România. O altă componentă pe care vrem să o activăm şi să o introducem în practica curentă, la toate competiţiile de proiecte, este evaluarea internaţională. Dorim să implicăm din ce în ce mai mulţi evaluatori din străinătate pentru proiectele de cercetare şi pentru analiza performanţei instituţionale din universităţi.
Ulterior, vom extinde evaluarea în zona institutelor de cercetare, ceea ce ne va permite concentrarea resurselor către actorii cu cel mai mare potenţial: cei care dovedesc capacitate de absorbţie şi capacitate de producere a unor rezultate relevante pentru economie, pentru societate. Procesul de evaluare are menirea de a identifica performanţa, locurile unde cercetarea este de foarte bună calitate, de a o sprijini pentru a deveni şi mai eficientă.
Există, aţi identificat resurse noi pentru a susţine acest proces şi a crea aceşti poli de excelenţă?
Vom utiliza atât cât vom putea de mult Fondurile Structurale. În mod evident, le vom folosi pentru finanţarea proiectului de dezvoltare a metodologiei de evaluare a performanţei instituţionale. Ne-am propus să avem o strategie de stimulare a procesului de inovare, de transfer a rezultatelor cercetării în mediul social şi economic, care să ne permită să avem un impact mai consistent. Procesul de inovare reprezintă totodată şi accesarea unor resurse financiare importante, pentru că se adresează mediului economic, unde sunt actori care doresc să investească în inovare pentru a-şi creşte profitul. Noi sperăm ca, până în 2020, să ajungem să atragem în cercetare cel puţin 1% din PIB din mediul privat, din zona economiei, în paralel cu creşterea investiţiei din fonduri publice.
Prin ce instrumente susţineţi reducerea ecartului dintre zona de cercetare-inovare şi zona economică?
Esenţială este componenta de inovare din PNCDI. Totodată, instrumentul Parteneriate va stimula actorii din zona economică să cofinanţeze proiecte de cercetare. Le vom finanţa preponderent pe acelea care demonstrează un interes clar al partenerilor economici, dispuşi să facă investiţii cash. Acest aspect va întări legătura dintre instituţiile de cercetare şi activitatea economică din România. Mai departe, vor exista instrumente complementare care vor prelua ideea şi o vor putea transfera cu totul, pe componenta de inovare, în producţie.
Astfel de parteneriate au şanse să înflorească şi prin proiectele de anvergură gândite de cercetători. Cel mai cunoscut, proiectul ELI, ce şi-a propus realizarea celui mai puternic laser din istorie, a ajuns pe masa guvernanţilor. Cum a fost primit?
Rezultatul mi s-a părut mai degrabă unul favorabil, deşi nu s-a finalizat prin-tr-un document semnat şi aprobat în guvern. Impresia generală a fost că proiectul este interesant şi că ar putea să dinamizeze semnificativ activitatea ştiinţifică din România. Prima problemă care s-a ridicat a fost existenţa resurselor financiare pentru sprijinirea unui asemenea proiect. Astfel, primul ministru a cerut identificarea resurselor financiare necesare pentru dezvoltarea proiectului. Premierul a solicitat şi o evaluare independentă a studiului de fezabilitate care dimensionează investiţia. În condiţiile în care se vor identifica resursele financiare, se va elabora o notă sau un memorandum în care se va specifica faptul că guvernul sprijină acest proiect. Sunt încrezător că ELI are şanse considerabile de realizare. Cred că este proiectul ştiinţific de cea mai mare anvergură din ultimii 50 de ani în România şi sper să îl văd realizat. Lipseşte decizia politică care momentan ne-ar permite să îl depunem în evaluare la Comisia Europeană. Decizia unei investiţii estimată la 280 de milioane de euro nu se ia în câteva zile.
Sunteţi un specialist în combustibili. Cu ce combustibil veţi veni pentru ca motorul cercetării să funcţioneze?
Nu puţine au fost interpelările care au cerut cercetării să producă dovezi clare ale eficienţei investiţiei publice în cercetare. Aceste dovezi ale eficienţei nu au fost întotdeauna facil de produs, pentru că rezultatele sunt vizibile pe termen lung. Sigur că percepţia cercetării în societatea noastră ar trebui să se schimbe, însă vizibilitatea rezultatelor cercetării trebuie să fie una mai pregnantă. Întărirea, stimularea legăturii cu mediul economic, creşterea aplicabilităţii rezultatelor cercetării în economie şi în societate şi transferul lor mai rapid sunt direcţii de urmat. Există şi pe Fonduri Structurale instrumente de finanţare a start-up-urilor şi a spin-off-urilor care încurajează tocmai relaţia dintre mediul de cercetare şi mediul economic. Odată ce această legătură se va întări şi percepţia cercetării în mediul public, în societate, în zona politică se va schimba, ceea ce ne-ar asigura suficient sprijin pentru a primi un buget mai consistent.
Dacă ar fi să facem o corelaţie şi am vedea cercetarea românească ca pe un cristal, în ce fază de dezvoltare consideraţi că se află acum?
Creşterea unui cristal e un proces cu foarte puţine variabile, comparativ cu complexitatea unui sistem social. Fiecare dintre părţile de sistem ale cercetării are o multitudine de variabile, drept pentru care e greu de făcut un paralelism între un proces fizic relativ simplu, cristalizarea, şi dezvoltarea cercetării, ca şi componentă a societăţii, în ultimă instanţă.
Este cercetarea românească un cristal în formare?
Este un cristal care are defecte, de unde şi imagine distorsionată pe care o produce. Avem un program de măsuri care au drept scop şlefuirea cristalului. Pe unele le-am demarat deja, iar altele vor urma.
Managementul este cel care şlefuieşte cristalul. Care este filosofia dumneavoastră de management?
Încercăm să schimbăm rolul ANCS. Până acum, era un fel de moaşă comunală care făcea cam de toate, şi finanţare de programe, şi gestiune de proiecte... Cred că ANCS are menirea de a face politici şi strategii, folosindu-se, desigur, de experienţa şi de expertiza oamenilor din sistem şi ale colegilor noştri din alte ţări. De aceea am iniţiat o serie de acte normative care să transfere managementul de programe şi gestiunea proiectelor integral către unitatea executivă (UEFISCDI), iar noi să rămânem cu pârghiile de comandă ale sistemului şi cu evaluarea şi finanţarea performanţei istituţionale. Mai avem menirea de a ajuta cercetătorii să-şi identifice parteneri în mediul economic din România. Astfel, organizăm expoziţii şi asigurăm participarea actorilor din cercetarea românească la târguri şi manifestări internaţionale, organizăm întâlniri bilaterale cu parteneri din diferite ţări. De curând, am iniţiat o astfel de întâlnire cu parteneri din China, cu care vrem să dezvoltăm arii tematice de interes comun, proiecte finanţate bilateral. Simplificarea birocraţiei este o prioritate. Printre altele, am iniţiat o HG care să simplifice devizul şi structura cheltuielilor care trebuie raportate, astfel încât cercetătorii să se concentreze către activitatea de cercetare şi mai puţin pe birocraţia aferentă gestionării proiectelor. ANCS îşi va diminua accentul pe administrare şi implementare, pentru a se focaliza pe crearea de politici, strategii şi instrumente specifice pentru dirijarea sistemului.
Tags: Cercetare, ANCS, strategie, Dragos Ciuparu
Parerea ta conteaza: 
Asemanator
Tranziția verde, posibilă prin echilibrul între cercetarea academică și inginerească- IMNR, pe drumul creării unui grup de excelență în domeniul aliajelor cu entropie înaltă
- ICECHIM București – 20 de ani de istorie modernă
- IFA 2024: retrospectivă și perspectivă
- Cercetători - universitari: echivalare cu dus-întors
- Octavian Mădălin Bunoiu, decorat cu Ordinul Național „Serviciul Credincios”
