Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Ce garanţie are norul?

16 Februarie 2011



Am participat în ultimul an la foarte multe evenimente (conferinţe, webcast-uri, workshop-uri ) pe tema cloud computing. Subiectul a fost diseminat la nivelul tuturor aspectelor: Paas, IaaS, SaaS etc., concluzia generală fiind că, în era Cloud, orice funcţionalitate IT poate fi livrată ca serviciu. Mai mult, discursul pro Cloud poate fi întâlnit în comunicarea oricărei companii care contează în piaţă, într-o manieră mult mai intensă decât s-a comunicat în ultimii zece ani pe subiecte la fel de trendy: sistem integrat, grid, servicii web, SOA etc.


Beneficiile adoptării Cloud sunt indiscutabile pentru oricine face o mică analiză de costuri şi eficienţă, iar vendorii s-au focalizat cu precădere pe această direcţie. O discuţie complementară este „securitatea şi confidenţialitatea“ în Cloud, falsă în esenţa ei, însă reală ca preocupare a clienţilor. Cred, însă, că un alt subiect, poate mai important, este în general neglijat de specialişti, acela al SLA (Service Level Agreement), singura cale prin care se poate menţine şi garanta calitatea serviciilor livrate in the Cloud şi de care va depinde structural succesul noii ere IT.


Tind să cred că discuţiile în jurul SLA-ului se vor intensifica pe măsură ce tot mai multe proiecte reale de cloud computing vor fi livrate, evoluţia fiind similară celei întâlnite în outsourcing. Topicuri precum: stabilirea, negocierea şi monitorizarea SLA-ului vor deveni majore, iar instrumentele dedicate administrării acestor aspecte, vor fi tot mai căutate. Mai mult, vor apărea, probabil, şi poziţii specializate pe această activitate în cadrul marilor companii sau printre consultanţi. Fundamentarea unor norme în ceea ce priveşte SLA-ul va aduce beneficii pentru ambele părţi, pe de o parte clienţii vor câştiga un plus de încredere şi vor plăti servicii pe măsura nevoilor, iar pe de altă parte vendorii vor depăşi prejudecăţile clienţilor cu privire la securitate şi disponibilitate.


Până la urmă, în sfera SLA, trebuie înţeles că un furnizor care oferă disponibilitate 99,9% înseamnă că îşi poate permite cca 9 ore pe an de nefuncţionare a serviciului, fără însă ca aceasta să-i impună şi un timp de intervenţie de 1-2 ore, care ar fi probabil la fel de performant.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite