.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Noul circuit al finanţării din sistemul de cercetare, supus dezbaterii publice
Dr. Alexandru I. Cabuz
Consilier al Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică
alexandru.cabuz@ancs.ro
Sistemul românesc de cercetare este în prezent într-o fază de reformă profundă, iar motorul esenţial al schimbării este mecanismul de finanţare. Acesta a fost stabilit la nivel primar prin modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002, dar urmează să fie detaliat într-o serie de acte normative la nivel secundar (hotărâri de Guvern, ordine de Ministru şi decizii ale Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică-ANCS). În cele ce urmează voi detalia câteva dintre aspectele esenţiale ale structurii ce se conturează, pentru a lansa dezbaterea publică în vederea elaborării actelor
normative.
Peisajul cercetării româneşti este compus dintr-o ierarhie de cel puţin trei tipuri de actori: cercetătorii individuali, care se grupează în echipe sau laboratoare, care la rândul lor fac parte din instituţii de mai multe tipuri: institute, universităţi, întreprinderi sau organizaţii non-profit.
Structura de finanţare este organizată tot pe trei niveluri.
1. Finanţarea de bază
Asigură cheltuielile de întreţinere şi funcţionare ale instituţiilor certificate. Această finanţare este menită să acopere o parte importantă din cheltuielile de tip „regie”.
2. Finanţarea complementară de susţinere a performanţei instituţionale
Furnizează fonduri instituţionale adiţionale pe baza unor indicatori de performanţă, fără însă a impune constrângeri semnificative asupra tipurilor de cheltuieli eligibile. Entitatea de cercetare va putea investi aceste fonduri conform unei strategii proprii.
3. Finanţarea pe bază de proiecte de cercetare
Susţine cercetătorii individuali, prin intermediul competiţiilor de tip „Resurse Umane”, precum şi echipele sau laboratoarele prin intermediul competiţiilor mai complexe, de tip „Idei” sau „Parteneriate”.
Primele două niveluri de finanţare sunt reglementate prin trei acte normative de nivel secundar: metodologia de evaluare şi clasificare în vederea certificării, metodologia finanţării de bază şi metodologia finanţării complementare. Standardele de cost şi finanţarea de bază necesită o discuţie tehnică, pe care nu o voi aborda aici, dar este important de menţionat că cele două tipuri de finanţare instituţională (de bază şi complementară) vor însuma între o treime şi o jumătate din bugetul cercetării şi sunt disponibile doar instituţiilor certificate, adică celor care au fost evaluate şi clasificate la nivel A-, A sau A+, conform legii.
Evaluarea şi clasificarea
Se vor face de către echipe de 5 experţi, dintre care 3 vor fi străini. Unul din membrii echipei va fi un reprezentant al organului de tutelă: pentru institute, ministerul sau academia coordonatoare, pentru centre de cercetare universitare, universitatea în cadrul căreia este organizat centrul. Fişa evaluatorilor va lua în considerare 5 criterii principale: nivelul de performanţă şi rezultatele, calitatea resursei umane, calitatea infrastructurii, calitatea managementului şi a mediului de cercetare, şi calitatea planului de dezvoltare instituţională. Nota şi nivelul clasificării se vor acorda de către echipa de experţi pe bază de punctaj, prin consens şi vor fi incluse într-un raport care va fi aprobat prin vot de către Colegiul Consultativ pentru Cercetare Dezvoltare şi Inovare (CCCDI). În urma unui vot pozitiv, CCCDI va înainta preşedintelui ANCS propunerea de certificare sau de necertificare a instituţiei corespunzătoare clasificării acordate, conform legii.
Instituţiile de nivel A+ vor fi certificate pentru 5 ani, cele de nivel A pe 4 ani, iar cele de nivel A- pe 2 sau 3 ani. O instituţie nu va putea fi clasificată A- de două ori consecutiv. În aceste cazuri, dacă evaluarea nu va permite clasificarea la nivel A, atunci clasificarea va fi obligatorie la nivelul B, conducând automat la retragerea certificării.
Detalierea fişei evaluatorilor, precum şi structura planului de dezvoltare, sunt informaţii importante, nu numai pentru evaluatori, dar mai ales pentru instituţiile evaluate. Înainte de a fi aprobate prin acte normative, acestea vor fi supuse dezbaterii publice pentru a atrage contribuţii de la toţi actorii implicaţi şi pentru a elabora un set de criterii cât mai complete şi mai adecvate stimulării unei dezvoltări coerente în peisajul instituţional românesc.
Parerea ta conteaza: 
Transferul tehnologic – comunicare și consens
