.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Iradierea tehnologică - prezent şi perspective
Prin particularităţile sale, “iradierea tehnologică” ilustrează într-o manieră exemplară cel mai important rol al ştiinţei – acela de a provoca progresul societăţii. Totodată, o scurtă istorie a domeniului demonstrează aproape didactic drumul concret şi pragmatic de la ştiinţa fundamentală la produse şi servicii utile.
Motivul profund al acestei situaţii este acela că “iradierea tehnologică” este un domeniu plasat la o triplă graniţă:
• graniţa dintre fizica nucleară şi ingineria nucleară
• graniţa dintre fizica fundamentală şi fizica aplicată
• graniţa dintre tiparul dezvoltării liniare a fiecărei ramuri ştiinţifice în parte şi cel al dezvoltării sinergice – tipic domeniilor multidisciplinare.
Radiografia domeniului, de asemenea perspectivele şi direcţiile sale de dezvoltare au la bază fenomenul interacţiunii dintre radiaţia ionizantă şi substanţă. Radiaţia ionizantă este acel tip de radiaţie a cărei energie provoacă ruperea legăturilor interatomice şi determină astfel modificări structurale în substanţe. Radiaţiile ionizante utilizate în iradiere tehnologică nu dau naştere la reacţii nucleare, deci nu produc substanţe radioactive.
Scopul iradierii tehnologice este obţinerea de modificări utile ale substanţei iradiate. Dacă ţinta este un microorganism, prin iradiere se obţine o distrugere a ADN-ului, ceea ce provoacă moartea acestuia. Efectul se urmăreşte în cazul sterilizării sau al dezinfecţiei.
Fenomenul este identic atunci când ţinta iradierii este un ţesut - o parte dintr-un organism viu. O aplicaţie numită “tehnica masculului steril” se bazează pe inhibarea procesului de reproducere la tipuri de insecte a căror număr se doreşte a fi controlat. Este cazul muştei Tse-Tse, care provoacă boala somnului în Africa.
Prin convenţie însă iradierile în scop terapeutic – anticancerigen nu sunt considerate a face parte din iradierea tehnologică. Tratamentul aplicat organismelor vii se poate conduce într-o manieră mai blândă, astfel încât să se obţină doar modificări genetice. Modificările genetice obţinute prin iradiere sunt identice cu cele care au loc pe cale naturală, astfel încât organismele modificate genetic (OMG) obţinute prin iradiere sunt total acceptate de ecologişti. Au fost dezvoltate astfel tipuri de plante care rezistă la boli sau secetă.
Aplicaţiile majore ale iradierii tehnologice s-au dezvoltat în slujba:
• tehnicilor medicale – sterilizarea dispozitivelor medicale
• nutriţiei – decontaminarea hranei
• geneticii – modificarea genetică a plantelor
• biologie – tehnica masculului steril
• chimie – modificarea proprietăţilor materialelor
• ştiinţele mediului – tratarea poluanţilor din gaze de ardere, ape uzate sau nămoluri municipale
• culturii – conservarea patrimoniului cultural prin iradiere.
Pe scurt, se poate spune că iradierea tehnologică este un domeniu al fizicii nucleare aplicate implicat în cele mai importante activităţi umane – asigurarea sănătăţii, alimentaţie şi mediu înconjurător.
Ca o consecinţă, cel mai probabil tablou al viitorului iradierii tehnologice va consemna o consolidare şi o extindere a aplicaţiilor menţionate. Un avantaj important al tuturor tehnologiilor bazate pe iradiere tehnologică este acela că nu sunt deloc poluante. Se utilizează următoarele tipuri de radiaţii ionizante:
Parerea ta conteaza: 
O necesitate si o reusita economica: Centrul de Excelenta in Iradieri Tehnologice
