Revista >> Mai-Iunie 2011 [Nr. 135] >> Comunicatii

Cât de protejate sunt datele cu caracter personal?

Luiza Sandu

01 Iunie 2011

Comunicăm din ce în ce mai mult, prin intermediul a tot mai multe dispozitive şi tehnologii – telefon mobil, tablete, e-mail, reţele sociale, laptop, carduri, etichete inteligente – şi, de cele mai multe ori, comunicăm date personale. Cine ne protejează?

Faptul că suntem cetăţeni europeni şi România este parte a Uniunii Europene e cu siguranţă un avantaj. În 2006, Comisia Europeană a adoptat o directivă privind păstrarea datelor din telecomunicaţii. Recent, Comisia a prezentat un raport de evaluare a Directivei, concluzia fiind că păstrarea datelor din telecomunicaţii joacă un rol important în protejarea populaţiei împotriva pericolelor generate de infracţiunile grave. Aceste date oferă probe esenţiale pentru soluţionarea infracţiunilor şi pentru punerea în aplicare a justiţiei.

Cu toate acestea, transpunerea directivei a fost inegală, iar diferenţele persistente dintre legislaţiile statelor membre creează dificultăţi pentru furnizorii de servicii de telecomunicaţii. În plus, directiva nu garantează în sine faptul că stocarea, descărcarea şi utilizarea datelor respectă pe deplin dreptul la viaţă privată şi la protecţia datelor cu caracter personal, ceea ce a dus la anularea legislaţiei de transpunere a directivei de către instanţele din unele state membre.

Drept urmare, Comisia va analiza normele curente privind păstrarea datelor, organizând consultări cu autorităţile poliţieneşti şi judiciare, cu sectorul industrial, cu autorităţile de protecţie a datelor şi cu societatea civilă, în vederea propunerii unui cadru juridic îmbunătăţit.

Datele din telecomunicaţii păstrate de operatorii de telecomunicaţii sunt utilizate de poliţie şi de procuratură în cercetarea, detectarea şi urmărirea în justiţie a infracţiunilor şi a actelor de terorism grave.

UE a încercat, prin mai multe directive adoptate în ultimii 10-15 ani, să reglementeze obligaţia furnizorilor de servicii de telecomunicaţii de a păstra datele pentru o anumită perioadă de timp.

Autorităţile de protecţie a datelor au criticat directiva pe motiv că ea nu prevede suficiente limitări în ceea ce priveşte păstrarea datelor şi nici suficiente garanţii privind modul în care datele sunt stocate, accesate şi utilizate.

În cadrul raportului de evaluare s-a analizat modul în care statele membre au transpus directiva şi s-a evaluat utilizarea datelor păstrate, precum şi impactul asupra operatorilor şi consumatorilor.

Constatările raportului

Majoritatea statelor membre sunt de părere că normele UE privind păstrarea datelor sunt în continuare necesare pentru aplicarea legii, pentru protejarea victimelor şi pentru sistemele de justiţie penală. Utilizarea datelor legate de numere de telefon, adrese IP sau identificatori de telefoane mobile drept instrumente de cercetare penală a dus la condamnări ale făptaşilor şi la achitări ale persoanelor nevinovate. Există diferenţe între statele membre în ceea ce priveşte modul de aplicare a păstrării datelor. De exemplu, perioadele de păstrare a datelor variază între 6 luni şi 2 ani, în timp ce scopurile în care datele pot fi accesate şi utilizate, precum şi procedurile juridice de accesare a acestora diferă în mod considerabil. Dat fiind că directiva urmăreşte doar armonizarea parţială a normelor naţionale, nu este surprinzător faptul că nu există o abordare comună în acest domeniu. Cu toate acestea, faptul că nivelul general de armonizare este scăzut poate crea dificultăţi prestatorilor de servicii de telecomunicaţii şi, în special, operatorilor de amploare redusă.

Operatorii sunt rambursaţi în mod diferit în UE pentru costurile de păstrare a datelor şi de acordare a accesului la acestea. Comisia s-a angajat că va analiza modalităţile în care se poate oferi o rambursare mai consecventă a acestor costuri.