Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Mai este loc pentru operatori mobili virtuali?

26 Iunie 2011



Conform celui de-al 15-lea Raport al Comisiei Europene, dintre ţările membre ale Uniunii Europene în numai două state (România şi Republica Cehă) nu sunt prezenţi operatori de reţele mobile virtuale (MVNO) pe piaţa naţională de comunicaţii mobile. Astfel că, la începutul lunii iunie, Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM) a lansat o consultare publică privind posibilitatea introducerii operatorilor mobili virtuali pe piaţa din România.

În termeni generali, un operator mobil virtual (MVNO) poate fi definit ca persoana care nu dispune de licenţă de utilizare a frecvenţelor radio, dar care furnizează servicii de comunicaţii electronice, sub propria marcă comercială, prin utilizarea reţelei unui operator de reţea mobilă.


Pentru a identifica impactul pe care l-ar putea avea operatorii mobili virtuali asupra competiţiei, ANCOM a elaborat un chestionar, care se adresează tuturor persoanelor interesate. Răspunsurile primite la acest chestionar vor contribui la clarificarea rolului operatorilor mobili virtuali şi la identificarea implicaţiilor prezenţei acestui tip de furnizor pe piaţa comunicaţiilor mobile, una dintre componentele urmărite de autoritatea de reglementare fiind evoluţia concurenţială a întregului segment de comunicaţii mobile.


De-a lungul timpului, au existat furnizori de servicii de comunicaţii electronice care au ridicat problema accesului la reţelele mobile în răspunsurile la chestionarele ANCOM, în întâlniri, precum şi prin diferite cereri şi petiţii adresate ANCOM.


Peste 400 de operatori mobili virtuali la nivel mondial

Modelul operatorilor mobili virtuali a câştigat popularitate în decursul ultimilor cinci ani. În lume sunt, la ora actuală, peste 400 de operatori mobili virtuali planificaţi sau operaţionali. Printre ţările cu cei mai mulţi operatori mobili virtuali operaţionali se numără Olanda (85), Franţa (38), Danemarca (15), Germania (71), Marea Britanie (41), Finlanda (10), Norvegia (15), Polonia (10), Letonia (4), Hong Kong, Australia şi SUA.


Site-ul http://www.mobileisgood.com/ mvno.php publică o listă cu peste 300 de operatori mobili virtuali şi reţelele pe care aceştia le utilizează în diferite ţări în care îşi desfăşoară activitatea (informaţiile prezentate sunt la nivelul anului 2006).


În ciuda noilor reglementări şi directive la nivel european, nu toate ţările membre UE şi-au transpus directivele în legislaţia naţională. O problemă cu care se confruntă cei mai mulţi dintre regulatori se referă la numărul de amendamente care trebuie luate în considerare în ceea ce priveşte relaţia dintre operatorii mobili virtuali şi operatorii mobili tradiţionali. Mai precis, regulatorii din multe ţări europene şi-au pus problema dacă operatorii mobili tradiţionali ar trebui sau nu obligaţi să rezerve o anumită capacitate de bandă pentru a fi utilizată de operatorii mobili virtuali. O astfel de decizie a fost luată în Hong Kong, unde regulatorul a obligat operatorii de reţele 3G să rezerve 30-50% din capacitatea reţelelor pentru operatorii mobili virtuali.


Operatorii mobili virtuali au atins cote de piaţă de peste 20% pe pieţele din Marea Britanie şi Belgia. Acest model de business s-a extins rapid şi în Spania, Italia, Portugalia şi, mai nou, Turcia. Spania este una dintre ţările care a cunoscut o dezvoltare explozivă a acestui model de business şi, dacă în
primul trimestru din 2007 nu exista nici un operator virtual mobil, după un an şi jumătate activau deja în piaţă peste 30 de jucători. America Latină a adoptat şi ea acest model în Chile, unde autoritatea de reglementare „a pus la bătaie” aproximativ 15 licenţe pentru operatorii mobili virtuali.


Un exemplu de operator mobil virtual este compania Virgin Mobile. Virgin Mobile este un furnizor de servicii de telefonie mobilă care desfăşoară operaţiuni pe pieţele din Franţa, Africa de Sud, Marea Britanie, Australia, Canada şi SUA. Compania a fost primul operator mobil virtual, lansându-se pe piaţa din Marea Britanie în 1999. În Marea Britanie, Virgin Mobile utilizează reţeaua T-Mobile, în SUA pe cea a Sprint, în Canada pe cea a Bell Mobility, în Franţa reţeaua Orange, iar în Australia reţeaua Optus. Aceste reţele utilizează diferite tehnologii – GSM în Marea Britanie, Franţa şi Australia şi CDMA în SUA şi Canada.


Şi România are un astfel de exemplu, chiar dacă nu este vorba de un operator mobil virtual în adevăratul înţeles al cuvântului. Compania românească RCS& RDS a lansat servicii de telefonie mobilă în Spania şi Italia fără a-şi construi propria reţea de comunicaţii.
Indiferent care vor fi răspunsurile pe care le va primi ANCOM în urma consultării, acest model de business a demonstrat până în prezent că piaţa de telefonie mobilă, deşi saturată în unele ţări, permite încă noi competitori puternici.



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite