.jpg)
Academia Română a fost creată în 1866 pentru a cristaliza cele mai înalte valori intelectuale din provinciile românești într-o societate erudită menită să consolideze identitatea națională pe baza a patru componente esențiale: limbă și literatură, istorie, etnografie și cultură. La...
Sindromul „nu ne vindem tara“
Industria romaneasca de software se confrunta cu un paradox: pe de o parte uimim lumea cu premiile castigate la cele mai cunoscute olimpiade si concursuri de informatica (avem o stire de acest gen si in aceasta editie) pe de alta parte avem prea putine produse sau companii cu notorietate regionala sau globala. Probabil nu suntem singura tara unde rezultatele invatamantului sunt peste rezultatele industriei, insa aceasta nu poate fi o explicatie multumitoare.
Cu siguranta, unii vor gasi explicatii: instabilitate politica, legislatie controversata, piata emergenta, lipsa de venture capital, plecarea elitelor etc. Toate sunt adevarate, insa nu stiu daca cea mai plauzibila explicatie nu este lipsa unei scoli de afaceri pe masura aptitudinilor tehnice pe care le avem ca popor. Ne lipseste, la nivel national, talentul de vanzator, intelegerea actului de vanzare ca baza a economiei capitaliste.
Mai zilele trecute, Radu Georgescu, celebru prin vanzarea antivirusului RAV catre Microsoft, vorbea la o conferinta despre noua structura a grupului Gecad, in esenta cam despre ce a facut el cu banii lui Bill Gates. A investit si a transformat Gecad intr-un grup de patru companii cu produse, activitati si strategii distincte si pe care incearca sa le impuna pe piata. Nimic anormal pana aici, cand din audienta, replica persiflanta a unui confrate jurnalist: „ca sa le vindeti mai usor?” a ridicat un val de amuzament. M-am intrebat de ce si va intreb si pe dumneavoastra pentru ca eu personal nu am gasit un raspuns. Pe cand altii, pe alte meleaguri s-au specializat in a crea, creste si vinde companii, noi inca ne miram si ne intrebam de ce. Oare pentru ca istoria recenta ne-a adus o intelegere defectuoasa a ideii de a vinde ceea ce facem?
Cred ca suntem inca tributari economiei centralizate in care totul era planificat: cine, ce si pentru cine produce. In acea „epoca de aur“ productia era destinata nu vanzarii ci „cresterii nivelului de trai“, iar gasirea unor noi piete de desfacere se chema strangerea legaturilor de prietenie cu state fratesti. Cu exceptia aprozarelor si a celebrilor „bisnitari“ nu cred sa-si fi dezvoltat prea multi dintre romani talente in vanzari. Celebrul slogan „nu ne vindem tara“ de la inceputul anilor 90 este doar una dintre sechele si cred ca persista la multi. Conjunctura politica si economica actuala ne forteaza sa nu mai „vindem“ studenti si programatori ci produse, servicii, companii. Devine vital, in acest context, sa ne „vindem tara“ pentru ca numai astfel vom putea construi alta mai buna si mai valoroasa.
Dincolo de orice cuvinte sa ne bucuram insa de aceasta vara si implicit de vacanta pe care o asteptam cu totii si sa ne vedem cu bine din toamna. Va doresc, in numele redactiei, un concediu placut si odihnitor!
Parerea ta conteaza: 
Ce mă aştept să învăţăm din această criză
