Criteriile de selecţie a fişierului medical electronic potrivit sistemului de practică medicală primară sau secundară
1. Introducere
Într-un articol precedent am descris particularităţile sistemelor primare şi secundare de sănătate şi implicaţiile asupra sistemelor informatizate (în special a fişierelor medicale electronice – FME) destinate acestora. Aşa cum am arătat procesul de alegere a unei aplicaţii sau a unui vendor este de multe ori o sarcină dificilă pentru medicii de familie sau pentru informaticienii din spitale. Cu atât mai mult cu cât odată pusă în funcţiune şi stocând datele pacienţilor în anumite formate şi structuri este destul de dificil de înlocuit dacă se dovedeşte peste timp a fi necorespunzătoare cabinetului sau spitalului respectiv.
Aceasta a dus la crearea în numeroase ţări a unor comisii de informatică medicală care analizează procesele medicale şi standardele necesare desfăşurării corecte a acestora şi elaborează atât liste de funcţionalităţi care trebuie să fie implementate de vendori pentru a fi acceptaţi pe piaţa de software medical cât şi ghiduri (checklisturi) de alegere a FME-urilor corespunzătoare destinate medicilor interesaţi Acest articol are un scop practic de prezentare a unor funcţionalităţi de bază ale unui FME modern şi de a răspunde întrebărilor care se pun în momentul introducerii unui FME în practica de zi cu zi. Are la bază experienţa personală acumulată în ultimii ani în mai multe ţări europene şi Japonia şi câteva documente din SUA şi Germania considerate ca extrem de practice şi succinte.
2. Clasificarea funcţionalităţilor unui FME
În general există două tipuri de clasificări, una are în vedere raportarea la legislaţia vizavi de înregistrarea datelor pacientului (şi aici există funcţionalităţi „mandatorii“ sau „suplimentare“), iar cea de a doua are în vedere tehnologiile şi modalităţile de implementare a acestor funcţionalităţi. De exemplu, legislaţia, în majoritatea ţărilor, impune înregistrarea codului de asigurare socială a pacientului. Acesta este o funcţionalitate mandatorie. Unele sisteme au posibilitatea de a citi fie un card magnetic al pacientului, fie un cod de bare, iar altele, au pur şi simplu, doar un câmp în care medicul introduce manual numărul. Amândouă respecta legislaţia. Pe care îl veţi alege dumneavoastră este însă uşor de ghicit. În prezentarea criteriilor de „succes“ ale unui sistem voi încerca să las la o parte pe cât posibil influenţa structurii FME-ului, cu alte cuvinte evit descrierea drept criteriu a necesităţii unui sistem de a înregistra în fişa pacientului de exemplu, Anamneza ca fiind un capitol de sine stătător. Aceasta pentru că poate în România nu există încă un standard al Fişei pacientului care să impună Anamneza ca atare, iar daca va exista poate va fi subalt nume (chiar dacă va avea aceleaşi date în structură). De aceea am lăsat doar cu titlu de menţiune capitolele 10-13 în lista de mai jos. Voi încerca doar să subliniez importanţa unor criterii pentru medicina primară sau secundară prin scurte note cu abrevierile „MP“ pentru medicina primară, sau „MS“ pentru medicina secundară.
3. Lista funcţionalităţilor unui FME modern
1. Funcţionalitate: Introducerea datelor
2. Funcţionalitate: Stocarea datelor
3. Funcţionalitate: Prelucrarea informaţiilor
4. Funcţionalitate: Comunicarea informaţiilor
Tags: Sanatate, ITC, fisierul medical electronic
Parerea ta conteaza:
(0/5, 0 voturi)