Revista >> Numarul 31 [mar 2004] >> Dosar

Fără o strategie naţională, rezultatele informatizării vor rămâne modeste!

Alexandru Batali

19 Martie 2004

Putem vorbi de consecinţe directe şi indirecte. Consecinţe directe: numeroşi participanţi români au primit de la EFMI sprijin financiar (sub diverse forme, în special reducerea taxei de înregistrare) pentru participarea la Congresele Europene de la Copenhaga (1996), Porto Carras Grecia (1997), Ljubliana (1999), Hanovra (2000, 22 participanţi români), Budapesta (2002) şi Saint Malo Franţa (2003). De asemenea, prin membrii săi, în diferite grupe de lucru, SRIM participă la elaborarea unor materiale recomandate ţărilor membre (de ex. IMIA a elaborat recent „Codul de etică pentru specialiştii în informatică medicală“, versiunea în limba română fiind în lucru). Să mai menţionăm că specialişti români sunt recunoscuţi pe plan internaţional, deţinând şi unele funcţii importante: prof. dr. ing. Lăcrămioara Stoicu Tivadar este „chair“ al Grupului de lucru MICIT (Medical Informatics in Countries In Transition); personal sunt secretar al Consiliului EFMI.

În ce grad e informatizat domeniul medical din România, comparativ cu ce se întâmplă pe plan internaţional, dar şi în raport cu alte domenii de activitate (învăţământ, transporturi etc)?

Nu pot răspunde cu cifre, dar analizând lucrările care se prezintă la conferinţele noastre sau se publică în diverse reviste de specialitate se poate aprecia că nivelul este mai scăzut, însă cu un ritm de creştere încurajator. Nu cunosc situaţia din transporturi şi am doar informaţii parţiale despre învăţământ – se pare că, pe moment, învăţământul stă mai bine.

Care sunt domeniile medicale în care informatizarea a devenit indispensabilă?

Nu cred că există domeniu medical care ar putea rămâne neinformatizat! Dacă m-aş referi la priorităţi, aş începe cu activităţile legate de managementul unităţilor şi relaţiile cu casele de asigurări.

Este sistemul sanitar pregătit pentru un program strategic naţional de introducere a IT&C în spitale? (Luăm în calcul lipsa standardelor, a specialiştilor IT, a infrastructurii etc).

Probabil v-aţi aştepta să răspund „Nu“. Însă aţi atins un punct foarte delicat: în fapt o strategie există, mai bine zis a fost elaborată de mai multă vreme. Acum este necesară actualizarea sa. Totul se mişcă repede, nimeni nu vrea să aştepte, nimeni nu aşteaptă. Pregătit, nepregătit, sistemul sanitar naţional este în curs de informatizare! Problema reală constă în a atenţiona factorii de decizie cu privire la urgenţa actualizării strategiei, necesitatea creării unor structuri adecvate etapei actuale şi pericolul ca, în absenţa adoptării unui plan unitar şi a unor standarde, unele investiţii să se dovedească inadecvate sau prea costisitoare. Au mai fost trase astfel de semnale, dar... nobody home!

Care sunt noutăţile, provocările în informatică medicală mondială;domeniile pe care se pune un accent deosebit?

Fiecare capitol al informaticii medicale are noutăţile şi provocările sale. În telemedicină s-au testat deja roboţi în chirurgie şi s-au efectuat operaţii la distanţă (chiar peste ocean); sistemele de analiză şi investigaţie (explorări funcţionale şi imagistică medicală) au ajuns la un înalt nivel de rafinare; au apărut programe de analiză şi comparare a structurilor proteinelor şi secvenţelor din genom; se pătrunde tot mai profund în înţelegerea funcţionării creierului şi a modelării funcţiunilor cerebrale; sistemele expert de diagnostic asistat devin tot mai „inteligente“ şi cu baze de cunoştinţe tot mai bogate. Chiar şi banala „foaie de observaţie a pacientului“ este obiect de aprigi dispute privind structurarea sa şi păstrarea confidenţialităţii datelor în condiţiile accesibilităţii la distanţă pentru asigurarea continuităţii îngrijirii pacienţilor.

Care sunt nemulţumirile, respectiv satisfacţiile dumneavoastră faţă de ce se întâmplă în acest moment în informatica medicală românească?