Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Impactul Basel II în băncile româneşti

25 Martie 2004




Pentru evaluarea fiecărei categorii de risc, băncile pot utiliza o gamă variată de metode, pornind de la unele de complexitate redusă până la altele bazate pe calcule probabilistice:

  • Pentru riscul de credit: abordarea standardizată (care prevede în esenţă ponderarea expunerii cu unele grade de risc standard determinate, în principal, de ratingurile acordate băncilor şi agenţilor economici respectivi), abordarea de bază IRB (băncile trebuie să calculeze doar indicatorul Probabilitate de Neplată, ceilalţi doi fiind stabiliţi de banca centrală) şi abordarea avansată IRB (toţi cei 3 indicatori sunt calculaţi de bănci);

  • Pentru riscul de piaţă: abordarea standardizată şi cea pe baza modelelor interne (Value at Risk – VaR);

  • Pentru riscul operaţional: abordarea de bază (expunerea se calculează prin ponderarea veniturilor totale ale băncii cu un coeficient alpha=15%), cea standardizată (se ponderează veniturile pe linii de afaceri cu un coeficient beta între 12% şi 18%) şi cea determinată pe baza estimărilor interne ale băncilor.


    Principalele elemente de noutate ale Basel II:
    În ceea ce priveşte băncile din ţările dezvoltate care aplică Acordul Basel I, există cerinţa de capital suplimentară pentru acoperirea expunerii la riscul operaţional şi, pe de altă parte, se oferă posibilitatea evaluării riscului de credit prin metoda IRB;


    Pentru băncile din România, pe lângă aceste cerinţe se solicită şi evaluarea riscului de piaţă, care se poate realiza fie prin metoda standardizată (ponderarea poziţiilor cu valoare de piaţă cu anumiţi coeficienţi), fie prin metoda Value at Risk (conform amendamentului din anul 1996 la Acordul Basel I).


    BNR nu a cerut băncilor comerciale evaluarea riscului de piaţă, motivul principal fiind portofoliul redus de elemente cu valoare de piaţă care variază zilnic (acţiuni, obligaţiuni, instrumente derivate etc.) din trading book (portofoliul pentru tranzacţii). În acest sens, la utilizarea metodei Value at Risk, există câteva caracteristici demne de menţionat care trebuie avute în vedere de băncile româneşti:
    a) poziţiile trebuie să fie marcate la piaţă cel puţin zilnic (aceasta este şi o cerinţă a Normelor BNR nr. 17/2003 privind administrarea riscurilor semnificative);
    b) când nu există o piaţă lichidă, cu preţuri stabilite independent şi se apelează la tehnica de evaluare marking to model – parametrii trebuie să fie evaluaţi zilnic;
    c) există conexiuni cu IAS 39.


    Evoluţia structurii plasamentelor băncilor din România pentru perioada următoare va avea în vedere următoarele coordonate, care vor influenţa evoluţia indicatorilor de solvabilitate ai băncilor:


  • orientarea spre credite,

  • cerinţele de profitabilitate,

  • reducerea portofoliilor de titluri de stat,

  • posibilitatea reducerii dobânzilor oferite de BNR pentru sterilizarea excedentului de lichiditate din sistem,

  • piaţa relativ redusă a obligaţiunilor, acţiunilor etc.


    Această evoluţie, orientată spre activele cu grade de risc mai ridicate, coroborată cu implementarea cerinţelor Acordului Basel II (datorită luării în calcul şi a riscului de piaţă şi a riscului operaţional), vor avea ca efect diminuarea indicatorilor de solvabilitate pentru băncile româneşti.


    În consecinţă, va apărea necesitatea introducerii unui sistem RAROC de alocare a capitalului pe linii de afaceri/pe afaceri, conform practicii internaţionale, care va
    permite băncilor să-şi orienteze resursele disponibile spre afacerile care furnizează un raport între profitabilitate şi expunerea la risc (de credit, de piaţă şi operaţional) superior unui etalon stabilit.


    Banca Comercială Română, în calitatea sa de lider al sistemului bancar românesc, acordă o atenţie deosebită procesului de management al riscurilor şi implementării unor metode moderne de evaluare şi limitare a acestora, din care fac parte, pe lângă alte tehnici specifice utilizate de băncile de renume, şi cele reglementate de Acordul Basel II (în special, cele din gama de complexitate superioară, care oferă o cuantificare mai performantă a expunerii băncii).



    • Parerea ta conteaza:

    (0/5, 0 voturi)

    Lasa un comentariu



    trimite