Revista >> Iulie-Septembrie 2011 [Nr. 137] >> Managerial tools

Absorbţia fondurilor europene faţă în faţă cu legislaţia achiziţiilor publice. Oare cine va câştiga?

Catalin Hristea

24 Iulie 2011

Conflicte de interese evidente

Cele mai multe astfel de situaţii le-am întâlnit în cazul consultanţilor care pregătesc cererile de finanţare. Am întâlnit, de exemplu, situaţii în care consultanţii care au pregătit caiete de sarcini (prin contract) participă apoi la licitaţiile care se derulează în baza caietelor de sarcini pe care ei înşişi le-au pregătit.

O altă situaţie pe care am întâlnit-o este cea în care strategia de achiziţii a proiectului este modificată după demararea proiectului, toate achiziţiile fiind unificate într-o singură achiziţie “mamut”, fără opţiunea ofertării pe loturi: sisteme informatice, asistenţă pentru managementul proiectului, broşuri şi pliante, chiar şi serviciile de audit, iar la această procedură participă consorţii în care îşi găseşte locul şi consultantul care a elaborat cerea de finanţare şi documentaţia proiectului. O astfel de situaţie este evident atât una de incompatibilitate etică pentru consultant, dar şi de limitare a competiţiei în cadrul proiectului şi, nu în ultimul rând, una la limita legislaţiei de achiziţii publice. Cât de justificat este să condiţionezi achiziţia unor servicii de publicitate, de exemplu, de achiziţia unui sistem informatic? În ceea ce priveşte managementul proiectului, care poate fi imparţialitatea unui consultant care ar trebui să sprijine autoritatea contractantă în relaţia cu furnizorii săi, când respectivul consultant face el însuşi parte din echipa furnizorului pe care ar trebui să îl supravegheze?

Implicarea autorităţilor Statului

Am avut în mai multe ocazii dovada lipsei de iniţiativă a autorităţilor Statului care ar trebui să vegheze asupra respectării legalităţii achiziţiilor publice, dar care preferă o atitudine reactivă celei proactive. Într-un caz, dorind să corectez o serie de cerinţe abuzive ale unui caiet de sarcini, am formulat o contestaţie către CNSC. Aceasta a fost respinsă pentru tardivitate de către CNSC, fără să fie cercetată, deoarece autoritatea contractantă nu a recunoscut că a primit o copie fax a contestaţiei (cu toate că existase o confirmare telefonică verbală şi exista şi raportul de transmisie al faxului). Motivaţia CNSC a precizat faptul că o confirmare de transmitere OK a faxului nu garantează faptul că faxul destinatar nu era scos din priză...

Având în vedere că problema pe care o reclamam nu fusese însă analizată pe fond, ne-am adresat ANRMAP, care însă ne-a anunţat că această instituţie nu poate cerceta astfel de situaţii decât după finalizarea procedurii de atribuire. Adică după ce încălcarea legii a avut loc. Consecinţele: procedură viciată, lipsă de competiţie, un singur ofertant şi preţuri nejustificat de mari – cu acordul tacit al instituţiilor Statului, care sunt preocupate de aspectele de formă şi nu de cele de conţinut.

În contextul în care astfel de situaţii sunt semnalate frecvent şi, cu toate acestea, măsurile întârzie să apară, ne întrebăm dacă se doreşte într-adevăr ca absorbţia fondurilor europene să producă rezultatele aşteptate sau dacă nu cumva această cursă a cheltuirii banilor europeni nu s-a transformat într-un scop în sine.