Dr. Miruna-Ioana Miron
Diabetul zaharat, o afecțiune metabolică complexă, cauzează hiperglicemie cronică și are un impact semnificativ asupra sănătății publice, generând costuri estimate la 412,9 miliarde de dolari în SUA în 2022. Acesta are două forme principale: tip 1 și tip 2, fiecare având implicații economice și sociale considerabile. Manifestările cutanate asociate cu diabetul pot indica severitatea afecțiunii și complicațiile sale. Infecțiile cutanate, frecvente la pacienții diabetici, sunt agravate de controlul glicemic deficitar, incluzând atât infecții bacteriene cât și fungice. Reacțiile de hipersensibilitate la tratamentele antidiabetice punctează nevoia unei abordări multidisciplinare în managementul diabeticilor. Această revizuire evidențiază necesitatea examinării dermatologice în diagnosticul și monitorizarea diabetului.
Având în vedere creșterea alarmantă a prevalenței diabetului și implicațiile socio-economice, această patologie devine o prioritate majoră pentru sănătatea publică. Este esențială implementarea unor strategii integrate care să vizeze prevenția primară, diagnosticarea timpurie și intervențiile terapeutice moderne, măsuri esențiale pentru îmbunătățirea managementului metabolic și reducerea riscului de complicații pe termen lung.
Examinarea dermatologică prezintă un rol important în identificarea precoce a diabetului zaharat și a prediabetului, având în vedere impactul sistemic al acestei afecțiuni care poate determina sau debuta cu o serie de manifestări cutanate. Leziunile cutanate pot fi prezente la peste 98% dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 2 și la 34% dintre cei cu diabet zaharat de tip 1. Deși 98% dintre pacienții cu DZ cu o durată de peste 5 ani au prezentat manifestări cutanate, afectarea cutanată a fost totuși regăsită și la aproximativ 80% dintre pacienții diagnosticați cu DZ de mai puțin de 5 ani.
Modificările metabolice apărute pe parcursul evoluției diabetului favorizează dezvoltarea unor dermatoze caracteristice.
Infecțiile cutanate afectează aproximativ unul din cinci pacienți, apărând de la 20% până la 50% dintre pacienții diabetici, mai frecvent întâlnite în cazul diabetului de tip 2. Acestea sunt frecvent asociate cu un control glicemic slab, microcirculație deficitară, boala vasculară periferică, neuropatie periferică și răspuns imun diminuat, precum și un mediu bogat în glucoză care facilitează creșterea patogenilor.
Infecții cutanate
Infecții bacteriene
Infecțiile bacteriene sunt frecvente și pot prezenta o severitate amplificată în rândul pacienților diabetici. Ulcerele de picior diabetic constituie cea mai comună formă de morbiditate asociată cu diabetul, apărând ca urmare a neuropatiei diabetice, care reduce sensibilitatea locală, permițând leziunilor să rămână nerecunoscute. În absența unui tratament adecvat, aceste infecții pot conduce la complicații locale și sistemice grave, inclusiv sepsis, amputație sau deces.
Cele mai frecvente infecții bacteriene observate la pacienții diabetici includ:
• Foliculita stafilococică: inflamația foliculilor de păr, manifestată prin apariția papulelor și pustulelor inflamatorii.
• Abcesele cutanate: colecții purulente care necesită drenaj chirurgical.
• Erizipelul: o infecție superficială, caracterizată prin durere și eritem bine delimitat.
• Celulita: o infecție cutanată mai profundă, ce prezintă durere și eritem slab delimitat.
Tratamentul pentru celulita necomplicată și erizipel implică, de regulă, administrarea de antibiotice pe cale orală. Foliculita necomplicată poate fi gestionată cu antibiotice topice. Infecțiile mai severe pot necesita tratamente intravenoase, precum și intervenții chirurgicale de urgență.
Infecții fungice
Infecțiile fungice sunt, de asemenea, comune în rândul pacienților diabetici. Candidoza muco-cutanată, cea mai frecventă formă, este adesea cauzată de Candida albicans și se caracterizează prin plăci roșii cu exudat alb caracteristic și pustule satelite. Vulvo-vaginita candidozică reprezintă cea mai frecventă formă de infecție în acest context, iar candidoza perianală este frecventă la ambele sexe.
Alte forme de infecții fungice includ:
• Cheilita angulară: inflamația colțurilor buzelor.
• Intertrigo: infecția pliurilor cutanate, cu potențial de disconfort semnificativ.
• Eroziunea interdigitală: infecția spațiului dintre degete.
• Paronichia: inflamația țesutului moale din jurul plăcii unghiale.
• Onicomicoza: infecția unghiei, manifestată prin decolorare și îngroșare.
Dermatofitoza se referă la infecțiile cauzate de dermatofiți, cele mai frecvent întâlnite fiind Tinea corporis și Tinea pedis. Tinea pedis, cunoscută și sub denumirea de micoză a piciorului, poate fi asociată cu prurit și eritem, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Onicomicoza este prevalentă în rândul pacienților cu diabet de tip 2.
Tratamentul pentru infecțiile cu Candida implică agenți antifungici topici sau sistemici, în funcție de severitate, iar dermatofitoza necesită medicamente antifungice adecvate, cu monitorizare frecventă pentru prevenirea complicațiilor.
Fasceita necrozantă
Fasceita necrozantă este o infecție acută, severă și amenințătoare de viață, ce afectează pielea și țesutul subcutanat. Pacienții pot prezenta eritem, indurare și sensibilitate. În zilele următoare, infecția poate progresa către formarea de bule hemoragice. Durerea resimțită este adesea disproporționată în raport cu aspectul leziunii observate la examenul fizic, iar palparea zonei afectate poate provoca crepitații, un semn al implicării profunde a țesutului. Această patologie poate implica orice regiune a corpului, deși extremitățile inferioare sunt cele mai frecvent afectate.
Continuare în numărul viitor.
