Prof. Univ. Dr. Doina Catrinoiu
Obezitatea este recunoscută în prezent ca o boală cronică multifactorială, ce afectează o mare parte a populației globului. OMS estimează o prevalență de 39-49% a obezității sau supraponderii. Conform World Obesity Federation în 2024 peste un miliard de oameni din lume trăiesc cu obezitate, aproape 880 de milioane de adulți și 159 de milioane de copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani. Complexitatea acestei afectări metabolice, atrage dupa sine o patologie complexă, de la boli cardiovasculare, până la diverse forme de cancer, sau chiar tulburări neurologice. De aceea evaluarea persoanelor cu probleme de greutate este absolut necesară, aducând date importante privind afecțiunile asociate, de cele mai multe ori diagnosticate tarziu.
Definirea obezității prin Indicele de Masă Corporală (IMC) nu este suficientă pentru evaluarea stării de sănătate și de aceea se folosesc și alți parametri, circumferința abdominală fiind un indicator mai fidel, în special privind riscul cardio-vascular. Prezența țesutului adipos poate fi apreciată prin investigații imagistice, ce estimează distribuția acestuia în diferitele regiuni ale corpului, aducând date importante privind depozitele de la nivel subcutanat, gluteal sau visceral. Computer tomografia este gold standard pentru aprecierea volumului, compoziției și dimensiunilor rezervelor de țesut adipos, precum și prezența depozitelor ectopice.
Țesutul adipos subcutanat este un loc de stocare extrem de dinamic, multifuncțional, care se caracterizează prin prezența unei populații foarte heterogene de celule, adipocite, preadipocite, celule imune, celule endoteliale și fibroblaste, care împreună funcționează pentru a facilita expansiunea sănătoasă ca răspuns la excesul caloric. Managementul corect al acestor pacienți cuprinde o serie de strategii terapeutice: intervenții asupra stilului de viață, medicație pentru scădere în greutate sau chiar chirurgie metabolică.
Scăderea în greutate se corelează cu scăderea riscului cardio-vascular, așa cum au aratat o serie de studii clinice,
Obezitatea și insuficiența cardiacă
Legătura dintre obezitate și factorii de risc cardiovascular este recunoscută, obezitatea fiind un factor de risc independent pentru hipertensiunea arterială. O relație strânsă este între obezitate și insuficiența cardiacă, în special cu cea cu fracție de ejecție păstrată (FEp). Această asociere are la bază creșterea grăsimii epicardice, acționând ca producător de mediatori inflamatori într-o manieră autocrină/paracrină, influențând microcirculația coronariană și celulele miocardice, promovând astfel mecanismele care conduc la alterarea funcției cardiace. De fapt, există o acumulare de țesut adipos intramiocardic și pericardic, care se corelează cu ateroscleroza subclinică și prezența bolii coronariene.
Obezitatea și insulinorezistența în diabetul de tip 2
Există o corelație bidirectională între obezitate și diabet, persoanele cu diabet sunt în mare parte obeze (80-85%), iar persoanele cu obezitate au risc cardiometabolic important. Din păcate, obezitatea a crescut mult în rândul persoanelor tinere, care pot dezvolta diabet la vârste mici, în copilarie sau adolescență și risc cardiovascular, ce poate fi influențat prin scadere în greutate și modificare a stilului de viață. Persoanele supraponderale sau obeze intră în categoria de risc înalt pentru dezvoltarea afecțiunilor metabolice și de aceea screeningul este necesar la cei cu vârsta de peste 45 de ani și probleme cu greutate.
Defectul central ce leagă obezitatea de diabet este insulinorezistența.
Creșterea circumferinței abdominale este un predictor pentru prezența insulinorezistenței, mult mai eficient decât indicele de masă corporală. Când capacitatea de stocare a țesutului adipos la nivel subcutanat este depășită, se produce o creștere a fluxului de lipide către ficat, mușchi scheletici și pancreas. Încărcarea grasă pancreatică determină scăderea funcției beta celulare și a insulinosensibilității.
Obezitatea și dislipidemia
Persoanele cu obezitate, chiar în absența diabetului, au un profil lipidic caracteristic, cu scăderea HDL colesterolului, creșterea nivelului trigliceridelor și LDL cholesterolului, cu modificări de structură, particule mici și dense ce penetrează peretele vascular și inițiaza procesul de ateroscleroză.
Obezitatea și hipertensiunea
Majoritatea pacienților cu obezitate au HTA, obezitatea fiind un factor de risc independent pentru hipertensiune. Mecanismele care leagă cele două patologii sunt complexe și includ supraactivarea sistemului nervos simpatic, stimularea sistemului renină-angiotensină-aldosteron, modificări ale citokinelor eliberate de la nivelul țesutului adipos, rezistență la insulină și modificări structurale și funcționale renale.
Obezitatea și ficatul gras
Acumularea de țesut adipos la nivel hepatic apare frecvent la persoanele cu obezitate, reprezentând un mecanism adaptativ inițial, dar patologic ulterior, de stocare a excesului lipidic. Odata cu creșterea prevalenței obezității, a crescut în parelel și numărul persoanelor cu afectare hepatică, estimându-se în acest moment că aproximativ 30% din populație prezintă un grad de steatoză hepatică. Este posibil ca aceste date să fie subestimate, având în vedere că nu se face screening pentru bolile asociate obezității în general. Evoluția de la steatoza simplă către steatohepatită și ciroză se produce relativ repede, daca nu se iau măsuri legate de stilul de viață și eventual farmacoterapie. Riscul de carcinom hepatocelular este crescut, de aceea monitorizarea persoanelor cu obezitate și încărcare grasă hepatică este recomandată.
Obezitatea și cancerul
Persoanele cu obezitate au risc de a dezvolta 13 tipuri de cancer. Cele mai frecvente sunt cancerele digestive, pe primul loc fiind adenocarcinomul, urmat de cancerul esofagian, dar și alte forme de cancer, precum cel de sân. Au roluri importante alimentația hipercalorică și calitatea hranei. În general, stilul de viață este important pentru menținerea greutății, determinante fiind balanța energetică și efortul fizic. Excesul caloric crește riscul de proliferare celulară și de progresie tumorală. Consumul de alcool, excesul de alimente procesate, consumul excesiv de carne și scăzut de legume și fructe, se corelează cu riscul de cancer. Intervenția pe stilul de viață este esențială în prevenție, urmărind atât scăderea în greutate cât și minimalizarea riscului de cancer.
