Redactia Saptamana Medicala
Beatrice Mahler, Comunicarea medic-pacient în cuvinte și dincolo de ele. Humanitas, București 2023.
Vindecarea
se construiește pe comunicare – cred că aceasta ar fi una dintre lecțiile
primite cu greu și cu un mare preț în timpul pandemiei COVID. Teribila criză nu
a împărțit doar periodizarea istorică: înainte și după Covid, ci a scos la
vedere atât de multe provocări, atât de multe probleme, atât de multe
informații și revelații despre noi înșine, despre lumea în care trăim, încât referința
acest eveniment devine criteriu identitar. Unul
dintre domeniile profund marcate de această experiență este domeniul științelor
comunicării și în mod particular subdomeniul comunicării în sănătate, cu toate avatarurile
sale: comunicarea cu pacientul, comunicarea cu presa, comunicarea în echipa
medicală etc. Dacă unii nu văzuseră, iar alții uitaseră cozile imense la
chioșcurile de ziare imediat după 1989, Criza Covid ne-a reamintit puterea
(salvatoare sau devastatoare) a informației. Și de atunci tot constatăm
periodic că nu știm să ne îngrijim de informație, nu știm cum să procedăm cu o
informație, nu știm, dar așteptăm ceva ce de obicei ne înșală așteptările –
puterea comprehensivă a celuilalt. Am putut experimenta atunci vulnerabilitatea
unui mesaj și, mai ales, obstacolele care trebuie surmontate pentru succesul
unei comunicări, și numesc aici înțelegerea corectă a unui mesaj.
Cred că totuși remarcasem apariția în
mass-media a dr. Beatrice Mahler înainte de momentul COVID. Dar, desigur,
intervențiile sale calme, intransigente, răbdătoare, de informare și
clarificare au consacrat-o drept unul dintre comunicatorii cei mai buni în
domeniul sănătății din România, mai ales când informația medicală avea ca miză imediată
supraviețuirea. Fără să apese prea tare pe butoanele discursului mediatic, nu a
încetat să apară public, să explice, să răspundă, să clarifice. Acum aflăm ceva
ce nu ar trebui să ne mire – a și ținut legătura cu specialiști în comunicare
(de exemplu, prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu, decan al Facultății de Comunicare
și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Științe Politice și
Administrative, important specialist în combaterea dezinformării). A cerut, a
primit și a prețuit feedback-ul de la experți în comunicare ceea nu face decât
să-i crească meritele ca profesionist și comunicator pe teme de sănătate.
Aceeași atitudine, de răbdare,
dorință de clarificare, de sistematizare, aceeași deschidere către colaborare
am regăsit-o în volumul Comunicarea medic-pacient în cuvinte și dincolo de
ele (Humanitas, București, 2023). Ne aflăm într-o etapă evolutivă a
cunoașterii în care hiperspecializarea și interdisciplinaritatea sunt versanții
profesionali fără de care nu se poate concepe un domeniu profesional, inclusiv
medicina. Iar cartea aceasta este un admirabil efort de exemplificare a acestui
status.
Inițial, diluarea rigurozității
academice mi-a temperat curiozitatea analitică. Lucrarea este structurată în
două mari părți – prima este descriptiv-analitică și cu inserții
narativ-confesive. A doua parte a lucrării conține o colecție de interviuri cu
personalități implicate în educația medicală, în educația comunicațională, personalități
cu responsabilități administrative în domeniul sănătății, cu jurnaliști și
sociologi. În loc de prefață sunt inserate mesaje de recunoștință ale
pacienților. Apoi, sunt survolate principiile fundamentale ale comunicării cu
aplicabilitate în medicină, aducând câteva studii de caz, o selecție de
protocoale de comunicare și propuneri de scenarii cu finalitate. Rezultă o
structură stelară, policentrică și cu mult potențial inspirațional. Dar nu
rigorile academice specifice domeniului științe ale
comunicării reprezintă miza cărții, ci exemplaritatea demersului
autoarei, adică al unui medic care a înțeles perfect rolul comunicării în
activitatea medicală, a înțeles că încrederea este miza într-o atare relație
profesională, nu exercițiul unei autorități (lingvistice), a înțeles că relația
dintre medic și pacient este bidirecțională, are infinite nuanțe și, mai ales,
este foarte fragilă.
Calitățile de bun comunicator ale
autoarei transpar din plin, în așa fel încât cartea se recomandă ca un bun
instrument de mentorat. Se pot găsi multe indicii pentru îmbunătățirea
abilităților e comunicare. De fapt, unul dintre cuvintele-cheie ale viziunii
asupra comunicării a dr. Beatrice Mahler este educația. Este un mesaj care și-a
găsit emitentul ideal: „Un medic empatic și educat va începe anamneza cu
întrebări care să permită localizarea pacientului la nivelul socio-cultural pe
care acesta îl are și abia apoi va continua anamneza medicală” (p. 52). Câteva
paragrafe mai departe notează. „Educarea este un obiectiv permanent pentru
fiecare medic, pentru că un pacient educat este un pacient compliant” (p. 53).
Și continuă cu recomandările pentru o comunicare de succes: exemplificare,
narativizare, vizualizare ș.a.m.d. Educația în sensul stabilizării unui limbaj
comun este chiar scopul suprem al comunicării, care, în esența sa, este „punere
în comun”. Pe lângă educație, autoarea acordă multă atenție încrederii,
constanței în comunicarea cu pacientul, caracterul, adică acele cuvinte „tari”
(în limbaj postmodern) pentru utilizarea cărora un cercetător în științele
comunicării s-ar blinda de studii și analize și, poate, nu ar avea impactul pe
care-l au prin paginile acestei cărți.
Dialogul dintre profesioniștii din
sănătate și public/pacienți este un domeniu emergent, cu toate oportunitățile
și riscurile pe care le presupune această stare de fapt. Cuvântul este
instrument clinic, iar interdisciplinaritatea oferă puntea necesară între
științele medicale și științele comunicării pentru a răspunde uneia dintre cele
mai mari provocări ale sistemului românesc de sănătate: comunicarea.
