Revista >> Mai-Iunie 2012 [Nr. 145] >> Cloud Computing

De ce backup-ul integral nu este soluţia optimă?

Radu Ghitulescu

22 Mai 2012

O a doua diferenţă majoră între soluţiile de backup incremental şi cele de dedu-plicare este dată de dimensiunea Bazei de date de backup, al cărei rol este de a simplifica procesul de restaurare. La orice backup realizat, cu deduplicare sau integral, fiecare fişier care este stocat este „logat“ în Baza de date de backup. Ceea ce face ca, în timp, în urma iteraţiilor, volumul de metadate aferent să devină masiv şi greu de manipulat. Astfel încât, de multe ori, trebuie să fie şters din baza de date pentru a menţine sub control dimensiunea acesteia şi pentru a preveni problemele de corupţie sau de scădere a performanţei. Ceea ce obligă ca, în cazul necesităţii unei restaurări, să fie restaurat întregul volum de date şi nu doar fişierele sau datele de care este nevoie.

Backup-ul incremental nu generează astfel de probleme, pentru că numai fişierele care sunt modificate sunt stocate, ceea ce menţine numărul de intrări în Baza de date de backup la un nivel minim pentru o lungă perioadă de timp, permiţând restaurarea selectivă a fişierelor.

Soluţia mixtă

Specialiştii recomandă ca soluţie ideală un mixt între backup-ul incremental şi „target side deduplication“.

Să luăm exemplul utilizării unei soluţii de backup incremental, care stochează doar fişierul modificat, dar întregul fişier. Dacă, să zicem, fişierul respectiv este o bază de date de 300 GB, iar soluţia este astfel programată încât să realizeze un backup incremental zilnic, la sfârşitul lunii sistemul de stocare va conţine 30 de copii ale respectivei baze de date. Echivalentul a 9 TB! Dacă pe dispozitivul de stocare se foloseşte, însă, o soluţie de deduplicare de tipul „target side deduplication“ aceasta va elimina segmentele de date redundante, permiţând economisirea spaţiului de stocare şi scăderea volumului de date transmis prin reţea.

Astfel se poate obţine un echilibru optim între volumul de trafic, spaţiul de stocare şi performanţa sistemului care trebuie duplicat.