Revista >> Noiembrie - Decembrie 2012 [Nr. 150] >> Industry watch

„Încerc prin exemplul personal să insuflu acest mesaj: Îndrăznește! Se poate!“

Luiza Sandu

29 Noiembrie 2012

Învățământul românesc actual, prin facultățile de profil și cursurile ofe-rite încearcă să formeze tineri manageri, însă tineri antreprenori și manageri cu experiență din industria IT&C și nu numai mi-au povestit că facultatea nu prea le-a fost de ajutor atunci când au pornit o afacere și au trebuit să învețe pe cont propriu. Care credeți că sunt soluțiile pentru rezolvarea acestei probleme?

Mă bucur că îmi puneți această întrebare. Consider că avem nevoie de o armonizare între nevoia de competență managerială a companiilor și curricula facultăților din România. Directorii de companii și forurile de conducere ale facultăților ar trebui să stea la o masă rotundă într-un proces constant, continuu și să alinieze programa de învățământ la realitatea actuală, la nevoile unei piețe ca România, dar și la nevoile unei piețe globalizate, unde a fi competent ca leader se traduce la fel, indiferent în ce țară lucrezi. Relația facultăți-companii trebuie să treacă peste interese obtuze sau peste limitările ministeriale și să dea dovadă de deschidere, dialog, spirit constructiv și, mai ales, practic. În experiența mea managerială nu am întâlnit un singur absolvent de facultate în România care să aibă un bagaj de cunoștințe de management atât de solid combinat cu activitate pe proiecte/job în timpul facultății, care să mă convingă să îi ofer un job de junior manager imediat după absolvire. Am făcut-o însă după ce am mai investit un an-doi în pregătirea lor managerială.

Tânăra generație are mai multe șanse de a se forma ca antreprenori, furnizori de valoare veritabili, în comparație cu șansa pe care generația mea a avut-o în anii ’90. Consider că implementarea unor programe de mentoring și consiliere în carieră, a testelor vocaționale încă din primii ani de facultate îi poate încuraja și ajuta pe tineri să-și urmeze calea lor ca lideri, fie în cadrul corporațiilor, fie ca antreprenori.

Personal, am inițiat programul de voluntariat „Introduction to leadership“, pe care îl desfășor momentan într-un liceu privat. Programul este modular și include cursuri de public speaking, prima oară manager, competențe necesare pentru a obține un job într-o lume globalizată etc. Desigur, este un efort personal la o scară mică, dar, dacă fiecare leader corporatist sau antreprenor de succes din România ar alege să se implice, am deveni chiar noi mentorii și formatorii noii generații de leaderi pentru o Românie așa cum ne-o dorim pentru copiii noștri.

De asemenea, m-am implicat voluntar fie în coaching-ul studenților de la AIESEC, fie în proiecte de consiliere în carieră pentru cei ce m-au solicitat personal ca urmare a articolelor scrise pe amaliasterescu.ro.

Împreună cu European Professional Women Network România, îmi propun, printre altele, să contribui ca mentor în cadrul programelor lansate de asociație și să pot împărtăși din experiența mea celor la început de drum, fie că sunt în industria IT&C sau alte industrii. Fac asta pentru că eu cred cu tărie că tinerii noștri au nevoie de repere, de suport în afara școlii, de mentoring și consiliere ca să acoperim goluri pe care școala nu le acoperă momentan.

În România, numărul fetelor care termină o facultate cu profil tehnic este destul de mare față de țările din vestul Europei. Cu toate acestea, la interviurile de angajare în companii IT&C tot băieții sunt cei mai numeroși. Se pierd fetele undeva pe drum, își aleg o meserie în alt domeniu sau aleg să lucreze pentru companii precum Facebook sau Google?

Nu am văzut recent o statistică în acest sens, însă pot să vă spun că în cadrul departamentelor de suport clienți din industria software, ce implică aptitudini multi-lingvistice, procentul de angajați este dominant feminin.

La un moment dat, aveam o proporție de 80% personal feminin și eram întrebată mai în glumă mai în serios dacă am criterii speciale de recrutare și selecție.

Din experiență, am sesizat că e mai probabil ca o tânără absolventă cu abilități tehnice să emigreze prin căsătorie și să obțină un job tehnic bun în afara României. În companiile mari însă nu se poate vorbi de nicio formă de discriminare la angajare pe criterii de sex. În opinia mea, femeile din IT&C și nu numai au nevoie de mai mult curaj să acceseze anumite job-uri, poate că au nevoie să învețe cum să-și „vândă” mai bine expertiza și competența, poate că au nevoie să creadă mai mult în forțele lor.

Ați coordonat operațiuni de suport prin telefon pentru 51 de țări din Europa, Orientul Mijlociu, SUA, America Latină și Asia. Ați călătorit în foarte multe țări unde există diferențe culturale semnificative față de România. Dacă ar fi să nominalizați o experiență plăcută și una mai puțin plăcută, la ce v-ați gândi mai întâi?

Când vorbesc de multiculturalism și diversitate nu vorbesc de întâmplări fericite sau mai puțin fericite. Îmi place să le numesc Experiențe. Fie că te adaptezi stilului riguros germanic sau nordic de a face business, fie că trebuie să înveți rapid legislația americană referitor la ce e considerat abuz în relația telefonică cu un client, fie că înveți cum să faci față eforturilor prelungite de a încheia un deal cu un client sud-american sau cum să gestionezi eventualele dubii că ești român în fața unui client italian (raport afectat de alte antecedente ale conaționalilor noștri), fie că ești singura femeie la masa unei întâlniri de afaceri în India sau China, ori trebuie să faci față cu succes obiceiurilor culturale post meeting în Coreea – consider aceste experiențe ca fiind cele care mi-au îmbogățit cel mai mult expertiza în ultimii 8 ani de activitate profesională. A ști cum să abordezi modul de a face business cu un client din orice colț al lumii, ce mijloace de comunicare funcționează mai bine, ce e considerat tabu în discuțiile de business, cum să interpretezi limbajul verbal și nonverbal corect sunt atuuri pe care puțini le au în România de azi.

Outsourcing-ul s-a dezvoltat foarte bine în România, însă potențialul pe care acest sector îl are nu este suficient exploatat. Care este stadiul pieței de outsourcing românești?