Revista >> Martie - Aprilie 2013 [Nr. 153] >> Industry watch

Soluțiile open source – o alternativă reală pentru instituțiile publice

Luiza Sandu

27 Martie 2013

Odată livrat, un sistem informatic are nevoie doar de o mentenanță sporadică, în principal pentru a adăuga mici funcționalități – de fapt, sistemele informatice sunt într-un permanent proces de dezvoltare. Se consideră că durata de viață a unui produs are o medie de 3 ani, după care este necesar upgrade-ul său la noile tehnologii apărute între timp, funcționalități modificate sau adăugate. Să luăm de exemplu un sistem construit pe platforma X, versiunea 3.x; există o posibilitate mare ca, în timp de 2-3 ani, această platformă să avanseze la versiunea 4.x sau chiar 5.x. Cu cât upgrade-ul sistemului informatic la versiunea următoare se face mai rar, cu atât este mai probabil ca el să necesite modificări atât de substanțiale, încât să comporte costuri comparabile cu acelea pentru dezvoltarea unui nou sistem.

Sistemele open source aduc, așadar, o serie de beneficii clare:

- Soluțiile open source și publicarea codului sursă dau libertatea clienților din administrația publică de a alege contractori competenți și de a promova o competiție reală;
- Soluțiile open source pot fi solid construite, bine documentate și pot evolua în timp într-o manieră bazată pe cerințele comunității care le folosește, la fel ca și soluțiile proprietare;
- Software-ul open source permite evaluarea continuă a conținutului și calității sale;
- Permit clientului să scoată la licitație proiecte fără a fi dependent de un anume vendor;
- Datorită accesului liber la cod, contractarea unui vendor nu este exclusivă, deci clientul își protejează investiția în situația în care vendorul nu mai are activitate sau are prețuri necompetitive;
- Pot fi reutilizate cu ușurință și eficient în cadrul aceluiași sistem de instituții. De exemplu, să luăm cazul în care o primărie cheltuiește un anumit buget pentru a dezvolta un sistem de management al documentelor, bazat pe fluxurile pe care le individualizează la momentul respectiv. Faptul că primăria a decis să folosească o platformă open source și să ofere codul sursă al personalizărilor făcute pe timpul derulării proiectului tot open source atrage după sine faptul că alte primării pot refolosi produsul final, la costuri reduse. Mai mult, una din primăriile care refolosește produsul are nevoie de o funcționalitate adițională produsului inițial: un sistem de notificări prin email la adăugarea sau modificarea documentelor. Această a doua primărie poate folosi un buget mic pentru a dezvolta noua funcție și pune la dispoziția celorlalți actori interesați de sistem codul sursă rezultat. Dacă noi funcționalități sunt necesare în timp, acestea sunt dezvoltate pe rând, de fiecare primărie care le găsește necesare, și refolosite apoi de toate primăriile. Bugetul total este mult mai mic decât dacă fiecare primărie ar fi dezvoltat sisteme separate, iar produsul final este mai bogat în funcționalități și mai bine adaptat cerințelor fiecărei primării.
- În general, folosirea soluțiilor open source scade costurile produsului final, atât în varianta inițială, cât și pe termen lung. Astfel, lasă mai mult loc pentru servicii de personalizare, astfel ca produsul final să răspundă cât mai bine cerințelor utilizatorilor săi finali.

Exemple de succes

Unul dintre modelele cele mai puternice de instituție publică cu investiții importante în soluții open source este Agenția Europeană de Mediu, parte a Comisiei Europene, care are o lungă experiență în dezvoltarea de sisteme informatice în domeniul protecției mediului. În timp, această instituție a dezvoltat un set de standarde și bune practici pentru software-ul pe care îl dezvoltă, publicate la adresa www.eionet.europa.eu/software. Un exemplu elocvent în sprijinul acestor practici este un sistem de management al documentelor dezvoltat de vendori europeni pentru Agenția Europeană de Mediu cu mai mult de 10 ani în urmă. Pentru că nu existau standarde clare în acest sens, vendorii au ales să păstreze anumite module din aplicație cu titlu proprietar, dând Agenției doar dreptul de a le instala. În timp, orice cerere de dezvoltare de noi funcționalități trebuia trimisă către acest vendor, care oferea o cotație de preț. Dezavantajul major al acestui sistem a fost lipsa de accesibilitate a angajaților Agenției Europene de Mediu la codul sursă, care ar fi ajutat instituția să rezolve in-house modificările minore necesitate de activitatea ei uzuală.

Din cauza costurilor mari, aplicația a fost modernizată foarte puțin și, în cele din urmă, s-a decis abandonarea sa completă și înlocuirea cu sistemul open source Naaya, implementat tot de către Agenția Europeană de Mediu în cadrul unui proiect precedent. Dezvoltarea și menținerea acestui sistem este în prezent făcută de peste 2 ani de către compania românească Eau de Web.

Dacă la nivel european tendința de abordare masivă a soluțiilor open source la nivelul instituțiilor publice este clară, nu atât din prisma costurilor, ci a flexibilității foarte mari, putem doar să sperăm că și în România numărul clienților va crește, mai ales că există dezvoltatori entuziaști, cum ar fi grupul de proiect de pe Facebook care dorește să realizeze o aplicație de urbanism open source. Dar despre aceasta, într-un număr viitor.