Revista si suplimente
MarketWatch
Inapoi Inainte

Inventatorul Mircea Tudor concurează cu giganţii lumii în dezvoltarea de tehnologii high-tech

17 Februarie 2014






DEŞI INVENTATORII ROMÂNI SE ÎNTORC DE LA GENEVA SAU BRUXE-LLES CU NUMEROASE MEDALII, NU REUŞESC SĂ VALORIFICE INVENŢIILE COMERCIAL. PROBABIL MAJORITATEA INVENTATORILOR SE RĂTĂCESC ÎN LABIRINTUL ETAPELOR DE TRANSFORMARE A IDEII ÎN PRODUS DE SERIE. CUM A REUŞIT MB TELECOM SĂ TRANSFORME PREMIILE OBŢINUTE
LA TÂRGURILE DE INVENTICĂ ÎNTR-O TRAMBULINĂ PENTRU VÂNZAREA PRODUSELOR FINITE? CARE ESTE FORMULA SECRETĂ PRIN CARE AŢI REUŞIT SĂ PUNEŢI PE PIAŢĂ RODUL CREATIVITĂŢII PROPRII?

Formula nu e deloc secretă, ba chiar e simplă: educaţie, şcoală, pregătire profesională, specializare, creativitate, atât în zona tehnologică, cât şi în zona marke-ting-ului. Din păcate, foarte mulţi inventatori cred că dacă ştiu să facă o invenţie ştiu tot. Marketing-ul, tipul de promovare, vânzarea, susţinerea produselor postvânzare, prezenţa activă într-o piaţă din ce în ce mai globalizată, toate acestea reprezintă valori ale companiei care trebuie create, cultivate şi perfecţionate. Faptul că ştim să inventăm nu înseamnă că ştim şi aceste secrete şi subtilităţile unei prezenţe active şi eficiente într-o piaţă internaţională din ce în ce mai exigentă. Faptul că învăţăm câteva reguli nu înseamnă că le aplicăm ad literam oriunde şi oricând, pentru că într-un fel abordezi piaţa occidentală, maturizată şi cu o anumită cultură, şi în alt fel abordezi Orientul Îndepărtat şi, evident, altfel America Latină sau Africa. Dacă nu ai o cultură antreprenorială dublată de solide cunoştinţe de marketing, care să te ajute să identifici particularităţile fiecărei pieţe şi să te adaptezi lor, nu ai nicio şansă să ieşi pe piaţa internaţională. Te vei lovi de eticheta pe care o primeşti pe frunte la prima tentativă, aceea de „amator”. Acţionezi stângaci, empiric şi nimeni nu are timp de pierdut cu amatori într-o piaţă din ce în ce mai exigentă şi profesionalizată. Sfatul meu este ca oricine vizează o ieşire în piaţa internaţională să studieze bine marketing internaţional, să studieze particularităţile pieţei pe care o vizează, să se adapteze la cultura organizaţională de pe piaţa ţintă şi să înveţe să o facă metodic.

CUM AŢI REZOLVAT PROBLEMA ACEASTA?

Eu însumi am simţit nevoia în '90-'91 să îmi ramforsez cunoştinţele cu studii economice de comerţ exterior. Apoi am absolvit o facultate de drept, ca să învăţ să îmi protejez proprietatea intelectuală şi să văd care sunt subtilităţile juridice din dreptul comercial, pentru a aborda piaţa într-o manieră profesională. Apoi am format o echipă de specialişti în marketing.

Biroul nostru de marketing are astăzi mai multe persoane, specializate pe zone geografice, pe culturi, pe limbă, profesionişti în PR şi în promovare în publicaţii de specialitate şi în cadrul unor manifestări internaţionale de tip târguri, expoziţii şi conferinţe. Suntem prezenţi la astfel de manifestări cu desfăşurări de forţe impresionante, susţinem informaţia prin toate mijloacele posibile (material printat, materiale multimedia, prezentări interactive), oferim potenţialilor clienţi într-un timp scurt acel cârlig de acroşaj care să îi facă pe ei să vină spre noi şi să ceară detalii.

ÎN INTERVIUL DIN 2009, DUPĂ CÂŞTIGAREA PRIMULUI GRAND PRIX DE LA GENEVA, SPUNEAŢI CĂ VĂ GHIDAŢI DUPĂ PRINCIPIUL “FINIS CORONAT OPUS” ŞI RECOMANDAŢI ACEST LUCRU ŞI CERCETĂRII ROMÂNEŞTI. CUM CONSIDERAŢI CĂ A EVOLUAT CERCETAREA ROMÂNEASCĂ ÎN ANSAMBLU ÎN ULTIMII 4 ANI, ÎN CONDIŢIILE REDUCERII ALOCĂRILOR DIN PIB ŞI A GRADULUI REDUS DE ABSORBŢIE AL FONDURILOR EUROPENE?

Stăm ceva mai bine faţă de acum 4 ani la absorbţia FE destinate cercetării. De altfel, dintre toate liniile de alocare de FE, cercetarea are rata de absorbţie cea mai ridicată. A fost sectorul care s-a adaptat cel mai rapid cererilor, are o rată de absorbţie mult peste medie. Pe de altă parte, trăim drama de a avea resurse alocate din bugetul naţional foarte scăzute, sub 0,5% din PIB. Este infim faţă de o medie europeană de peste 2%, sau faţă de ţări care investesc peste 5% din PIB în cercetarea aplicativă. Revenind la cele două domenii principale, cercetare fundamentală vs cercetare aplicativă, rămân adeptul cercetării aplicative, fără a considera că cercetarea fundamentală trebuie să fie tăiată de pe listă. Avem nevoie în continuare de cercetare fundamentală, dar proporţional cu impactul şi valoarea adăugată pe care o poate genera în economie pe termen scurt. Nu ne putem permite să alocăm acum, în perioada de criză economică, fonduri disproporţionat de mari către o cercetare fundamentală, academică, care ar putea ipotetic aduce rezultate peste 10 ani. Trebuie să identificăm acele zone de performanţă care pot aduce valoare adăugată acum sau în maximum 2 ani.

Există, din fericire, o reorientare a decidenţilor, precum domnii Mihnea Costoiu şi Tudor Prisecariu către alocarea fondurilor destinate cercetării înspre cercetarea aplicativă, dar, din păcate, domniile lor dispun de o alocare minusculă din buget. Acei puţini bani sunt alocaţi în ultimii ani mai eficient decât în perioadele anterioare, dar cu efect minor în economia reală, pentru că sunt prea puţini. Le-aş sugera identificarea a 2-3 domenii strategice în care România a dovedit că este performantă, că are potenţial să iasă în piaţa internaţională, domenii care pot întoarce cheltuielile alocate în timp foarte scurt. Există zone în care România este performantă. Spre exemplu, industria IT este un vârf de lance.

CUM VEDEŢI VIITORUL FĂRĂ LIPSA INVESTIŢIILOR ÎN EDUCAŢIE? GRADUL MARE DE INERŢIE A SISTEMULUI EDUCAŢIONAL, LIPSA PROFESORILOR CAPABILI SĂ PREDEA NOILE DISCIPLINE ŞI A PROFESORILOR TINERI PREGĂTIŢI SĂ INTRODUCĂ TEHNOLOGIILE INOVATIVE, REPREZINTĂ TOT ATÂTEA AMENINŢĂRI...



Parerea ta conteaza:

(0/5, 0 voturi)

Lasa un comentariu



trimite