Revista >> Septembrie - Octombrie 2014 [Nr. 168] >> Managerial tools

Cum recunoaştem un angajat demotivat?

Valentina Neacsu

29 Septembrie 2014

Contextul economic încă tulbure readuce în discuţie motivarea angajaţilor. Nu am să invoc teoriile motivaţionale arhicunoscute, am să fac însă o precizare mai puţin luată în seamă: motivaţia trebuie să îşi găsească un punct de echilibru, extremele fiind întotdeauna neproductive. Dacă demotivarea generează neimplicare şi lipsă de performanţe, hipermotivarea aduce cu sine o competitivitate extremă, adică un nivel conflictual ridicat, mult stres organizaţional şi, în final, performanţe la fel de modeste.

Ce este un angajat demotivat?
Motivaţia este un concept extrem de subiectiv, pentru că are la bază nevoi specifice ale fiecărui individ. Pentru a nu intra într-o vastă teorie, vom defini angajatul demotivat ca fiind cel care este într-o scădere de formă profesională, într-o pasă în care performanţele profesionale sunt în declin.
Pentru a detecta un angajat demotivat, trebuie, în primul rând, verificat dacă nu cumva există probleme de sănătate sau de ordin personal care pot influența starea de spirit și puterea de muncă. Divorțul, căsătoria, nașterea unui copil influențează nevoile și interesele angajaților, putând genera fie stări trecătoare de stres, fie motive serioase care impun schimbări în carieră.

Cum recunoaştem angajaţii demotivaţi, dincolo de evaluarea performanţelor acestora?
Iată o serie de posibile indicii ale demotivării:
1. Întârzierile repetate, absenteismul peste medie, părăsirea locului de muncă mai devreme de terminarea programului în mod frecvent. Pare că angajatul preferă să fie oriunde altundeva decât la locul de muncă sau are alte aranjamente care trebuie onorate. Legat de aceasta, trebuie precizat că nu este un mit: angajații care își caută job chiar se îmbracă mai îngrijit, mai elegant pentru a merge la interviuri sau pentru a marca un posibil nou început. Atenție însă, la fel se întâmplă și în cazul angajaților care își caută perechea!

2. Evitarea implicării, neasumarea de noi responsabilități. Angajații motivați vor să performeze, își asumă spontan noi activități profesionale, sunt dornici să învețe. Angajații demotivați simt că au oferit prea mult companiei și că efortul profesional trebuie minimizat și dozat. Replicile preferate devin cele precum „nu este treaba mea” sau „nu am timp acum”.

3. Incapacitatea de a imagina viitorul în cadrul organizației sau de a stabili obiectivele, pașii de urmat în dezvoltarea carierei la actualul loc de muncă. Este drept că uneori este vorba doar despre o lipsă de viziune, dar cel mai adesea este vorba despre neputința de a face planuri generată de demotivare.

4. Comentariile negative sau răutăcioase la adresa managementului sau firmei. Este adevărat că puțini angajați închină ode șefilor și locului de muncă dar, de regulă, criticile sunt temperate și constructive. Angajații demotivați devin constant şi uneori exagerat de intoleranți față de greșelile celor din jur.

5. Implicare în situații conflictuale sau chiar generarea acestora. Conflictele sunt inerente în orice grup social, de la familie până la departamentul în care lucrăm. Există însă o categorie de angajați devenită brusc agresivă, care caută constant motive pentru a porni războaie consumatoare de energie și timp.

6. Privirea constantă de om plouat sau căruia i s-au înecat corăbiile. Pentru a nu genera eventuale confuzii, precizez încă o dată că există angajați care au numeroase probleme personale, pe care nu le pot lăsa acasă și le cară uneori, fără voia lor, la serviciu. Totuși, dacă angajatul nu are alte probleme care îi pot altera starea de spirit și este continuu lipsit de chef și de vlagă, poate fi suspect de o lipsă acută de motivație.

7. Incapacitatea de a finaliza acțiuni asumate. Angajatul nu și-a pierdut brusc toate abilitățile și cunoștințele profesionale, astfel încât să nu-și mai poată duce la bun sfârșit sarcinile profesionale, ci pur și simplu nu mai are interesul și dorința să o facă.

8. „Eu versus voi.” Atunci când vorbește despre locul de muncă sau despre colegii lui, angajatul se poziționează pe sine și pe ceilalți în bărci diferite. De cele mai multe ori, persoana întâi este cea pozitivă, plină de calități, iar ceilalți sunt cei răi, incompetenți, care trebuie lăsați în urmă.